Nani-nani, mă legăna mama,
lin mai lin răsărea Luna pe dâmb.
Noapte. Îngerii schimbau straja.
Tata venise cu caii din câmp.
O vecină învelea prescurile calde,
să le împartă în biserică mâine.
Peste toată copilăria mea
plutesc rugăciuni și aburi de pâine.
Desigur, se copseseră merele
în crengi bogate, și mai știu
că din când în când câinii lătrau
la Lună, la stele, la om viu.
Pesemne, pisica făcută ghem
torcea sub leagănul meu de brad,
vegheat de candele, de parcă
dormea în el un fiu de împărat.
Nașii mei veniseră cu daruri,
și tata va fi adus o bardacă
plină de vin, și-i va fi cinstit,
apoi vor fi pus la cale vreo clacă.
Pâine și sare, mir și argint
au podobit cinstita masă.
Venise și moașa să le poftească
pe Ursitoare la o cină aleasă.
Cine le vedea? Cine le-auzea
de vor fi menit drept sau strâmb?
Îngerii patrulau pe potecile Cerului,
lin răsărise Luna pe dâmb.
Adrian Bucurescu
