23 Brumărel - 21 Brumar
În mitologia românească, Scorpia este o ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin, cu o mulțime de capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea proprietăți miraculoase.
Denumirea românească provine din trac. SCARABAN, adică S-CARA BAN ”Cea care înțeapă (zgârie; taie)”; cf. rom. se; care; a vâna; pin; pană (de despicat); curpen ”vrej; viță sălbatică”; latin. gryps, grypis ”grifon”; scribo ”a trasa cu condeiul; a marca; a scrie; a înscrie”; alban. shkarpe ”surcea”; rom. sgrăbunță ”bubuliță; spuzeală”; Scriban (n.); latin. scorpio, scorpionis ”scorpion - insectă veninoasă; Scorpion - constelație în zodiac; porc-de-mare; mașină de război de aruncat bolovani, sulițe etc.; bici cu țepi de metal”.
În celebrul basm ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, cules de Petre Ispirescu, întâlnirea dintre Făt Frumos și Scorpie se petrece astfel: ”trei zileCând, auziră un urlet și o vâjietură, cum nu mai auziseră ei pe atunci. - Fii gata, stăpâne, că iată se apropie zgripsoroaica de Scorpie! Scorpia, cu o falcă în cer și cu alta în pământ și vărsând flăcări, se apropia ca vântul de iute; iară calul se urcă repede ca săgeata până cam deasupra și se lăsă asupra ei cam pe deoparte. Făt Frumos o săgetă și îi zbură un cap; când era să-i mai ia un cap, Scorpia se rugă cu lacrămi ca să o ierte, că nu-i face nimic și, ca să-l încredințeze, îi dete înscris cu sângele ei. Scorpia ospătă pe Făt Frumos și mai și decât Gheonoaia; iară el îi dete și dânsei înapoi capul ce i-l luase cu săgeata, carele se lipi îndată cum îl puse la loc, și după plecară mai departe”.
În tradițiile românești, Zodia Scorpionului este Zodia Scorpiei. Într-un vechi Zodiac, destul de criptic, scrie: ”SCORPIE: Dă va tuna în numărul Scorpii, multă pâine va fi. Și spune că va fi și tăiere. Și iarna va fi grea. Și în laturea despre Amiazăzi va fi scădere și răpire. Mai marele acei lature va fi batjocorit. Și va veni altă împărăție. Și va pătimi oamenii dă foame. Iar dă va fi cutremur, multă pâine va fi și dă tot binele a tot omul și care va pieri. După aceasta va fi bucurie. Iară dă va tuna întru Amiazăzi, în țara Araviei va fi ploi multe. Și pâine nu va fi. Și să va prinde dă la un om la altul omu și să va îneca amândoi. Și în oameni dă la acea țară va fi boale grele dă la Dumnezeu pre dânsii. Iară dă să va cutremura pământul întru Amiazăzi, între împărați va fi pace și dragoste și oamenilor bucurie. Oști nu vor fi. Și pâine va fi multă. Iar în oamenii cei tineri și în dobitoace va fi moarte. Iar dă va tuna noaptea sau va fulgera, tuturor va fi pieire. Fieri va fi multe spre pacoste oamenilor. Și mulți vor fi uciși din cer. Iară dă va fi cutremur noaptea, toată lumea se va umplea dă scârbă. Iar nezăbovind, iară va fi bucurie. Și semănăturile celor din vreme nu le va fi bine. Iar pe lângă mare va fi ploi. Și se vor înmulți pâinele”.
Mânăstirea Voroneț - Zodiacul arhaic românesc
Într-un alt Zodiac scrie: ”Scorpia, cu ochiul ei de sânge și cu ghearele întinse, a rămas așa cum au aruncat-o Diavolii ca să înspăimânte pe om, în luptele lor de pe câmpiile cerului”.
În Imperiul Inca, Zodia corespunzătoare Scorpionului sumerian, acadian și european, se numea Mumia, iar în Imperiul Maya, tot Scorpion. De aici se vede că, înainte de a fi atribuită unei ființe rele sau chiar monstruoase, perioada dintre 23 Octombrie și 21 Noiembrie se referea la un răstimp furtunos, friguros, înfiorător, așa cum este Toamna la apogeu. Ceea ce înseamnă că, și pe vremea Atlanților, creatorii Zodiacului, clima în zona temperată era cam tot cum e acum.
Adrian Bucurescu
