joi, 5 ianuarie 2017


     Istoria Secretă

          Adam și Eva

     Oricât s-ar minuna unii, Adam și Eva chiar au existat. Documentele istorice sunt cât se poate de explicite în privința lor. Doar că povestea cu pricina a fost distorsionată de ”Vechiul Testament”, fiind atât de gogonată încât astăzi o mai cred doar câțiva habotnici. Să vedem cum au stat lucrurile!
     Am explicat, în episoadele precedente, că, într-o epocă străveche, în Nordul Dunării de Jos exista o societate matriarhală, Amazonienii, iar în Sudul fluviului, una patriarhală, a Moesilor. Denumirea țării acestora din urmă, MOESIA, se traduce chiar prin ”A Bărbaților” (cf. rom. moș; Moise, Moiș (n.); rus. muzh ”soț; bărbat”).
     În momentul când s-au declanșat evenimentele care aveau să impresioneze întreaga lume, când, practic, a început istoria omenirii, regina Amazonienilor era LEUKIPPE. Societatea lor funcționa cam ca un stup de albine, în care matca se împerechează cu mai mulți soți. Trebuie să ne imaginăm că, în acele vremuri sălbatice, ca și masculii mamiferelor și, uneori, chiar ai insectelor, bărbații se băteau între ei ca să cucerească femelele. Între aceștia, unul era bărbatul dominant, până ce, când îi slăbeau forțele, era înlocuit de altul. În răstimpul de care va fi vorba aici, primul, ca rang, soț al reginei LEUKIPPE era EVENOR.
     Un document mult mai serios decât ”Biblia”, chiar dacă și el o cotește către legende, este dialogul ”Kritias” al lui Platon. Iată ce scrie acolo: ”De la țărmul mării, chiar către mijlocul întregii insule, era o câmpie, care, după datină, fusese, fără tăgadă, cea mai frumoasă dintre toate câmpiile și care era mai rodnică decât s-ar fi putut dori.Iar lângă această câmpie, tot în mijlocul insulei, la o depărtare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare. Pe acest munte locuia unul dintre oamenii care, la obârșie, se născuseră acolo din pământ; numele lui era Evenor, și femeia cu care trăia el se numea Leukippe; (...)”.
     Deocamdată, atât ne interesează din tot dialogul lui Platon. Fără îndoială, ”cea mai frumoasă dintre toate câmpiile” era Bărăganul de astăzi, care, pe acele vremuri, se numea BELA-G(H)INES ”Femei (Doamne) Frumoase (Strălucitoare; Albe)”; cf. rom. băl; bălai; fală; latin. bella ”drăguță; gentilă; plăcută; amabilă; vioaie; sănătoasă; bună”; rus. belîi ”alb”; grec. gyne ”femeie”; engl. Queen ”regină”. Am scris, în episoadele anterioare, că acolo își aveau capitala Amazoanele. Cât despre ”muntele nu prea mare”, acesta era Colina Sacră, pe care, peste mai multe milenii, Se vor naște Gemenii Divini.
     În graiurile neolitice, numele LEUKIPPE avea mai multe sensuri, între care și LEU-KIPPE ”Vasul Sacru (Curat; Minunat)”; cf. rom. a (se) la ”a (se) spăla”; leu; Lia (n.); lat. laus ”laudă; omagiu”; rom. cofă; cupă; copaie; chiup ”vas mare, în formă de amforă”. Această traducere este întărită de mulțimea de vase antropomorfe, din acel răstimp, descoperite pe actualul teritoriu al României. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de vase a fost numit ”Venus de la Vidra”.

      Acesta o simbolizează pe însăși regina Leukippe. Un alt tâlc al numelui ei este LEUK IPPE ”Plină de Frumusețe; Mult Îndrăgita; Prea Slăvita”; cf. rom. lac; leac; loc; a lega; Lica, Lică (n.); latin. laxus ”larg; spațios”; legio ”legiune; armată; trupă”; leuca ”măsură de lungime la Gali”; rom. a iubi; ava ”titlu adresat unui călugăr în vârstă”. Să reținem că IPPE înseamnă ”Frumusețe; Vrednicie; Slavă; Măreție; Mărinimie; Iubire”. Este numele neolitic al celebrei noastre străbune, EVA!
     Din relatarea lui Platon, aflăm că soțul ei se numea EVE NOR, adică ”Iubitul Evei; Preferat de Eva; Drăguțul Evei”; cf. rom. Eva; nur. În onomatica geto-dacică este atesta și ADAMAS, ce poate fi tălmăcit prin ADA-MAS ”Bărbatul (Soțul) cel mai Important; Bărbatul Dominant; Bărbatul din Palat”; cf. lat. aedes ”templu; lăcaș; stup”; oda ”odă”; got. atta ”tată”; rom. moș; rus. muzh ”soț; bărbat”. ADA-MAS înseamnă și ”Stră-Moșul”. Quod erat demonstrandum!
     Istoria, dar mai ales legendele, au fost foarte impresionate de această pereche deosebită, de la care ne-au și rămas câteva mărturii, printre care ”Vasul cu Îndrăgostiți”, descoperit în situl arheologic Sultana - Malul Roșu, aparținând celebrei culturi Gumelnița, datată chiar în perioada de care este vorba aici.


     Povestea celor doi este abia la început. Vom vedea, în episoadele următoare, ce s-a mai întâmplat cu acești iluștri strămoși ai noștri.

                                                                                                 Adrian Bucurescu