Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.
Uneori, îmi pare rău și mie
că devreme am plecat din sat,
însă România mă îmbie
drumurile toate să-i străbat,
să mă sui la munții-nzăpeziți,
să cutreier dealuri și vâlcele,
să ghicesc în norii risipiți
unde e Norocul țării mele,
să-l înșfac de frâu și să-l silesc
pe la toate casele să meargă
și de pe tărâmul românesc
pe cutezători să mi-i aleagă,
să se-adune iar Oastea cea Mare,
ce e rău în țară să zdrobească
și să vadă toți de ce-i în stare
Noua Lege-n Țara Românească.
Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.
Adrian Bucurescu
