”Torna, torna, fratre!”
Una dintre cele mai nefericite confuzii privind istoria noastră este citarea exclamării ”Torna, torna, fratre!”, ca argument în favoarea ”romanizării Tracilor”, care, în veacul al VI-lea, și-ar fi uitat multimilenara limbă strămoșească, adoptând-o pe cea latină! Nici că se poate o neghiobie mai mare, totodată o insultă la adresa istoriei poporului român!|
Povestea se referă la evenimente din anul 587, când Avarii năvăliseră în Peninsula Balcanică și ajunseseră în Tracia. În vreme ce o parte a armatei bizantine se răspândise în jur pentru jafuri, conducătorul rămăsese cu o mică trupă. Generalul Comentiolus, care comanda armata împărătească, s-a decis să dea atacul și, după lăsarea serii, a înaintat. Cronicarul bizantin Theophylactos Simokattes scrie că, în timp ce oastea avansa, un incident banal a semănat panică în rândul ostașilor împărătești, care au început să fugă în dezordine. Căzând încărcătura de pe un catâr, fără ca soldatul care-l stăpânea să-și dea seama, căci se afla ceva mai în față, un alt soldat, care era mai aproape, l-a strigat să se întoarcă spre a-și ridica bagajul: RETORNA, RETORNA, FRATRE! , și aceasta ”în limba locală”. Alt cronicar, Theophanes, scrie că soldatul ar fi strigat TORNA, TORNA, FRATRE! Aceste cuvinte au fost interpretate ca un ordin de retragere de oștenii latinofoni, care erau în primele rânduri. Toți au început să strige cât puteau de tare (RE)TORNA!. Astfel, în scurtă vreme, s-a dezlănțuit o fugă generală.
În realitate, soldatul băștinaș, adică Trac, a strigat astfel: TORN-AV, TORN-AV RA TE!
Studiind de ani buni limba tracă și dialectele ei, mi-am dat seama că, literal, amândouă variantele se traduc astfel: ”A căzut, a căzut la tine”. Astăzi, s-ar spune ”Ți-a căzut, ți-a căzut!”.
Lexic:
RETORN-AV ”a căzut; căzut-au”; cf. rom. a (se) răsturna. Auxiliarul perfectului compus provine din a avea. Grigore Ureche, ”Letopisețul Țării Moldovei”: ”Fost-au acestu Ștefan Vodă...”.
TORN-AV ”a căzut; căzut-au”; cf. rom. a turna; a atârna; târn ”pleavă”; a târnui ”a târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr”; tarniță ”depresiune într-o înălțime”; franc. traîne ”trenă”.
RA ”la”.
TE - pronume personal, persoana a doua; cf. rom. te; a ta, al tău; ție.
Chiar cronicarii scriu că soldatul a strigat ”în limba locală”, așadar nu în latinește. Că latinofonii au înțeles altceva este o altă mâncare de pește. Cum spun Românii, surdul n-aude, dar le potrivește. Așa se întâmplă și cu istoriozaurii și latinopații de astăzi...
Adrian Bucurescu
