Întâia și toate iernile mele
Au trecut în clinchete de cleștar,
Și-am copilărit în castele,
Total evghenit de acest minerar.
El lamura focului o strânge
Și făclia o aprinde din Soare.
Minunea este că nu se-ncinge
Și rece rămâne-n alba-i splendoare.
Du la templu preafrumosul cleștar
Și pune-ți dorință curată în gând,
Și îngerii te vor umple cu har,
De tine la Zei în cer colindând!
O, glob de cleștar, chiciură sfântă,
Care destinul știi a bântui,
Scânteile tale îmi descântă
Că prin stihuri mă voi mântui!
Adrian Bucurescu
