Nu au știut ai mei niciodată
în tristețile lor puzderie
că vatra noastră curată
poate fi o altă Siberie
și că vreodată pe Bărăganul
pe care ning salcâmii înfloriți
neașteptat va veni anul
cu amurgenii cei surghiuniți.
Le-or fi supărat pe Rusalii
de vreme ce chiar la hramul lor
în Banat s-au spart mii de vitralii
de-au rămas tâmplele fără decor.
Satele au rămas fără dig.
Ei nu și-au luat în vagoane nici câinii.
Tu, Doamne, ai dat prea mult frig
în chiar Câmpia Caldă a Pâinii!
Vouă, celor pieriți în țărâna noastră
și celor care vii ați plecat
nu v-a mai ars de zarea albastră
care în cicori s-a revărsat.
Iertare, dar n-au știut niciodată
ai mei în tristețile lor puzderie
că și vatra noastră curată
poate fi o altă Siberie!
Adrian Bucurescu
