Din Soarele roșu picură șoapte.
În viroage se sting atmosferic
Ultimele fâșii de întuneric.
Câmpia cască și se întinde.
Pelinul argintul își aprinde.
Cimitirele își dezmorțesc oasele.
Țăranii pe raze își ascut coasele.
În monahală tăcere furnicile
Cară ce au târnosit spicele.
Printre maci și cicori trece o căruță.
Din toate fetele tu ești cea mai drăguță.
Dar încă dormi cu mine în vis
Și plângi în somn că am fost ucis.
Din Soarele roșu picură șoapte.
Eu simt în glezne măceșe coapte.
Adrian Bucurescu
