Violeta, Kunreuth, Germania
M-ai rugat să-ți scriu despre mama,
imediat după drumul la țară.
Au albit-o ninsorile noastre,
dar zâmbea ca de primăvară.
E frumoasă la fel cum o știi,
dar e tot mai streină în sat.
Sărutări pe obraji îți trimite
și mi-a zis să nu-ți spun c-a oftat.
Mi-a mai spus că nu știe uitarea
și c-așteaptă scrisori fără număr.
Stând în poartă îi cad rând pe rând
gânduri negre și albe pe umăr.
Poate că ți se pare ciudat,
când mă știi ca o fire mai tare,
dar mereu când mă aflu acasă,
simt ceva, nu știu cum, și mă doare.
Te-așteaptă. Tu nu sta la gânduri,
fă-ți un drum pe la ea într-o seară.
Spunea că de doru-ți au înflorit
salcâmii noștri a doua oară.
Adrian
