miercuri, 29 septembrie 2021

Scrisoare către sora mea

 


                                                                           Violeta, Kunreuth, Germania 


M-ai rugat să-ți scriu despre mama,

imediat după drumul la țară.

Au albit-o ninsorile noastre,

dar zâmbea ca de primăvară.


E frumoasă la fel cum o știi,

dar e tot mai streină în sat.

Sărutări pe obraji îți trimite

și mi-a zis să nu-ți spun c-a oftat.


Mi-a mai spus că nu știe uitarea

și c-așteaptă scrisori fără număr.

Stând în poartă îi cad rând pe rând

gânduri negre și albe pe umăr.


Poate că ți se pare ciudat,

când mă știi ca o fire mai tare,

dar mereu când mă aflu acasă,

simt ceva, nu știu cum, și mă doare.


Te-așteaptă. Tu nu sta la gânduri,

fă-ți un drum pe la ea într-o seară.

Spunea că de doru-ți au înflorit

salcâmii noștri a doua oară.


                                                Adrian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu