Cine trece prin frunziș și sare
Și-n amurg liniște n-are?
Fi-va înger sau vreo piază rea,
Care să vadă în inimi vrea?
Nu se vede, numai se aude
Prin ale crengilor smaragde crude,
Care clinchetă și licăresc
Cu slove pe care doar eu le citesc,
Și-n gingașe table de clorofilă
Deslușesc o nesfârșită milă
Pentru muncă, tristețe și neliniște,
Pentru oboseală și izbeliște.
Să fie de la Cereasca Doamnă,
Care vestește o lungă toamnă,
Când clinchetul smaraldelor crude
În crucifere se aude?
Adrian Bucurescu
