Juruit Cuvântului,
fac umbră pământului.
Umbră de nu aș avea,
aș fi ca un pui de stea,
plin de foc și de lumină
și neprihănit de tină,
și-aș umbla creanga prin cer,
fără să-mi pese de ger,
fără foame, fără sete,
fără să-mi pese de fete.
Dar eu pui de stea nu sunt,
ci sunt bulgăr de pământ,
ferecat de umbra mea
și nu pot scăpa de ea.
Cine are umbră bună
s-o țină bine de mână,
cine-o are ticăloasă
s-o reteze cu o coasă!
Umbra, cât ar fi de umbră,
singură nu se preumblă.
de-aia mă bat gânduri grele:
n-oi fi umbra umbrei mele?
Adrian Bucurescu
