Umbra umbrei

 

 Juruit Cuvântului,

fac umbră pământului.

Umbră de nu aș avea,

aș fi ca un pui de stea,

plin de foc și de lumină

și neprihănit de tină,

și-aș umbla creanga prin cer,

fără să-mi pese de ger,

fără foame, fără sete,

fără să-mi pese de fete.

Dar eu pui de stea nu sunt,

ci sunt bulgăr de pământ,

ferecat de umbra mea

și nu pot scăpa de ea.

Cine are umbră bună

s-o țină bine de mână,

cine-o are ticăloasă

s-o reteze cu o coasă!

Umbra, cât ar fi de umbră,

singură nu se preumblă.

de-aia mă bat gânduri grele:

n-oi fi umbra umbrei mele?

                   Adrian Bucurescu