Frunze galbene-n mesteceni,
Scoici de aur zoralii -
Vântule, tu tot le legeni
Printre crengile-argintii.
Trage-a somn vița-de-vie,
Prima brumă scânteiază,
Și-ntr-așa malinconie
Câmpul pare că oftează.
Ceață deasă se așterne,
Rătăcită mi-este calea,
Parcă-n miriști și poverne
Picură dorul și jalea.
Ce-ai cu mine, tu, tristețe,
De mă bântui peste fire?
Zbuciumata tinerețe
A rămas doar amintire.
Și vine Toamna la mine -
Nu mă-ntreabă de mi-e bine.
Adrian Bucurescu
