Toamna

 

Frunze galbene-n mesteceni,

Scoici de aur zoralii -

Vântule, tu tot le legeni

Printre crengile-argintii.

Trage-a somn vița-de-vie,

Prima brumă scânteiază,

Și-ntr-așa malinconie

Câmpul pare că oftează.

Ceață deasă se așterne,

Rătăcită mi-este calea,

Parcă-n miriști și poverne

Picură dorul și jalea.

Ce-ai cu mine, tu, tristețe,

De mă bântui peste fire?

Zbuciumata tinerețe

A rămas doar amintire.

Și vine Toamna la mine -

Nu mă-ntreabă de mi-e bine.

                  Adrian Bucurescu