Zalmoxis în grădina Akessamenos

- Dacă ești Logos cu adevărat,
spune, Cuvântule:
mai presus de Tine
oare stăpânește Tăcerea?

- Dacă în Cuvânt M-am întrupat,
precum spune Scriptura Secretă,
spun: Duhul Curat
ține o aripă în noapte și alta în lumină.

Dar eu mai spun:
Vegheați cu Mine,
cuvinte de oase,
cuvinte de carne,
cuvinte de sânge!
În frigul nopții
vegheați cu Mine
sub stelele-candele!
Vă făgăduiesc mântuirea
și celor mai umile din voi.
Pe Calea Laptelui
vegheați cu Mine!

Priviți,
ci să nu jeluiți,
rocada sângelui!
Port în plete
cunună nimbată
cu spini adunată -
nimb însângerat,
fără de început,
fără de sfârșit,
rând pe rând
viață eternă
etern pre moarte eternă călcând.

                            Adrian Bucurescu


- 

Mărturii despre Geto-Daci

          Zyraxes

     (...) (Crassus) a pornit apoi împotriva Genuclei, cea mai puternică întăritură a statului lui Zyraxes, căci auzise că se află acolo steagurile luate de Bastarni de la Caius Antonius, lângă cetatea Istrienilor. Asediind Genucla - în același timp, de pe uscat și de pe Istru, deoarece era durată lângă apă - în scurtă vreme o cuceri, dar cu multă osteneală, deși Zyraxes nu era de față. Căci el, îndată ce aflase de atacul lui Crassus, s-a îmbarcat și a pornit la Sciți cu mulți bani, pentru a le cere ajutor, dar nu a mai apucat să se întoarcă (...).

                 Dio Cassius, Istoria romană

     Crassus a pornit apoi împotriva Dacilor lui Zyrax, a asediat orașul lor principal, Genuela, unde erau păstrate insignele și alte trofee militare cucerite, cu optsprezece ani în urmă, de la Caius Antonius (fratele triumvirului) în bătălia de la Istreanopolis. Orașul, atacat în același timp de pe uscat și de pe mare, a rezistat îndelung. Când și-a deschis porțile, zadarnic l-au căutat pe Zyrax. El a reușit să scape deghizându-se și ajungând pe teritoriul scit. Nu s-a mai auzit vorbindu-se de el. Crassus s-a înapoiat la Roma, unde și-a sărbătorit în aceeași triumful asupra Tracilor și Dacilor.

                 Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 24 - 25