Crama de aramă

La Crama de aramă ce țipă
chitarele de alaltăieri!
Mirosna florilor de țiplă
parcă se scutură de nicăieri.

Femei albastru pudrate
se clatină la mese hai-hui.
Dănțuitoarele învăpăiate
au răscolit jalea oricui.

Nu-mi pasă. Pe umeri îmi cântă
iubita cu nume nemțesc...
Uf! Cearcănele ei de sfântă
cu unduiri mă amețesc.

Pupă-i condurii, țigănușule,
nu ne lua în seamă tristețea,
și încuie bine ușile,
să nu ne fugă tinerețea!

                     Adrian Bucurescu