joi, 26 august 2021
luni, 23 august 2021
Zodia Fecioarei la Atlanți și la Români
Zodia Fecioarei este orânduită între 23 August și 21 Septembrie. Ca și celelalte zodii, și cea a Fecioarei nu mai are legătură directă cu cea originală, atlantă. Numele ei străvechi era PHITHO ”Vița” și se referea la culesul viței-de-vie, specific lunii Septembrie. Din sensul primar atlant a rămas și numele popular românesc al lunii Septembrie, Vinicer.
Cum se știe, în românește vița are la figurat și tâlcurile de ”descendent; urmaș; vlăstar”, adică ”fecior” și ”fecioară”, iar numele arhaic al acestei zodii la Români era FATA. Dar PHITO însemna și ”Viață”, așa că astfel româna a moștenit și frumoasa denumire a viței-de-vie. Tot de la Atlanți, din sensurile de ”Plantă” și ”Fată”, în Sumer și Acad această zodie era Fecioara, Zeița Cerealelor, iar la Incași și Mayași, Zeița Porumbului.
Este ultima zodie de vară, un răstimp în care se culeg roadele, o perioadă bogată, așezată, când forțele naturii se echilibrează și se pregătesc pentru începutul toamnei.
Nativii din Zodia Fecioarei se remarcă prin frumusețe fizică și sensibilitate, sunt perfecționiști, sunt critici, dar nu suportă critica. Profilul lor profesional: meticulozitate, perfecționism; ordine desăvârșită în lucrări și documente; respectarea cu sfințenie a procedurilor; simțul datoriei dezvoltat; plăcerea de a se implica în rezolvarea situațiilor dificile.
Piatra prețioasă reprezentativă pentru cei născuți în Zodia Fecioarei: peridotul.
Adrian Bucurescu
marți, 17 august 2021
duminică, 15 august 2021
vineri, 13 august 2021
joi, 12 august 2021
luni, 9 august 2021
O poezie în limba dacă
Pe celebrul inel de aur de la Ezerovo
După cum s-a văzut și din postările anterioare, Geto-Dacii atinseseră un rafinament poetic nemaiîntâlnit la vechile popoare europene. Autorii compuneau inscripțiile în așa fel încât să poată fi citite în mai multe variante, cu mai multe sensuri. Acrostihurile se adăugau și ele mesajului poetic. Iată o frumoasă poezie înscrisă pe scutul unui inel de aur descoperit la Ezerovo, în teritoriul getic din Bulgaria, ale cărei litere sunt așezate astfel:
ROLISTENEAN
ERENERTIL
TEANESKOR
RAZEADOM
EANTILEZV
IITAMINE
RAZ
ELTA
Textul este o mică poezie, cu ritm și rime ca ale ”Mioriței” și ale altor balade românești:
ROLIS TENE ANE
RENER TIL TEANE
SKOR RAZE A DO MANE
TIL EZ VI ITTA
MINE RAZE-L TA
Traducerea: ”Vulture, ține (păstrează) un Inel la Tine, Scris (Încrustat; Menit) de Trandafir să(-ți) dea Putere. La Acesta vei privi, dar la Trandafir și mai mult.”; cf. rom. rarău ”uliu”; Rarău (munți); slav. orilu, lituan. arelis, galic. eryr ”vultur”; rom. a ține; un, una; rom. râncă ”inel de răchită cu care se leagă partea de sus a leucii de la carâmbul de sus al loitrei unui car”; germ. Ring, engl. ring ”inel”; sued. till, danez. til ”la; spre”; rom. (la) tine; a scrie; a zgâria; rujă ”trandafir; măceș”; latin. rosa ”trandafir”; rom. a da; mană; a meni; a mâna; sued. till, danez. til; latin. is ”el; acesta”; rom. vei; a se uita; iată; uite; sued., danez. men ”dar; însă”; arom. ma ”dar”; rom. rujă; latin. rosa; rom. la; engl. too ”prea; foarte; pe deasupra; în plus”.
Lămuriri: ROLIS ”Vulturul” a fost un rege al Geților care a domnit în Cadrilaterul antic, adică acolo unde a fost descoperit acest inel, iar RAZE ”Trandafirul” va fi fost soția lui.
Adrian Bucurescu
P. S. Sub titlul ”O poezie în limba dacă”, prima variantă a acestui text a apărut în ”Almanahul Flacăra” - 1984, la pag. 162 - 163.
duminică, 8 august 2021
joi, 5 august 2021
miercuri, 4 august 2021
marți, 3 august 2021
Cum se cheamă Ursitul
Universul magic
Ca să se mărite, unele fete fac farmece prin care se cheamă Ursitul, adică viitorul soț. Iată o astfel de vrajă:
În nouă marți seara, când îi cina, atunci cea dintâi bucătură să o țipi afară din gură, și punând-o în sân, să te duci de-a dreptul la răchită și să zici:
Bună seara, răchită verde înflorită,
Cu pară de foc încinsă,
Cu a mea dragoste cuprinsă!
Așa să-l cuprindă și dragostea mea,
Cum a cuprins pe 99 de mame
Arșiță și țâță și dor de coconii lor,
Cum a cuprins pe 99
De prunci mici dor de țâță,
Dor de mamele lor!
Apoi să pui îmbucătura de pâine în palmă, și suflând-o în patru colțuri ale lumei, să zici:
Duh sfânt și curat,
Du-te-n lume,
Peste lume,
La ursitu meu anume!
Pe gura cămășii bagă-te,
La inimă așază-te,
Și-i du dor din doru mieu,
Du-i dragoste din dragostea mea,
Și laudă din lauda mea:
De mândră și frumoasă,
De găzdoaie bună-n casă!
Nu-i da a fi, nu-i da a trăi,
Până la mine n-a veni!
Cu mine să grăiască,
Cu mine să se sfătuiască
Cum în lume să trăiască!
Pâinea ce-a rămas să o arunci peste cap și să fugi, neuitându-te înapoi!
Farmecele de mai sus se fac în Maramureș. Tot în Maramureș, ca să chemi Ursitul, se recomandă următorul farmec și descântec:
În nouă marți seara, cu-o seceră părăsită adună jarul de pe vatra cuptorului, zicând cuvintele de mai jos! Sau cu un pranic, atâta pranică pământul, până se ține descântecul! Sau cu trei crenguțe de priuns sau de stejar sau de soc, lovește pământul, zicând următoarele:
Tu ești foc, focșorul meu,
Eu îs domn, domnuțu tău.
Eu m-oi culca, tu nu ti-i culca,
Eu oi durmi, tu nu-i durmi.
Ci fă-te șarpe, laur-balaur,
Cu solzii de aur,
Cu nouăzeci și nouă
De guri mușcătoare,
Cu nouăzeci de limbi
Împungătoare,
Cu nouăzeci și nouă de picioare
Împroșcătoare,
Cu nouăzeci și nouă de cozi
Lovitoare!
Și te du în lume,
Peste lume,
La ursitu meu anume!
Cu gurile mușcă-l,
Cu limbile împunge-l,
Cu picioarele împroașcă-l,
Cu cozile lovește-l
Și la mine arăduiește-l!
De-i în pat, aruncă-l sub pat,
De-i pe scaun, aruncă-l sub scaun!
Nu-i da a fi, nu-i da a trăi,
Până la mine n-a vini!
Desigur, flăcăii nu sunt încântați să li se facă farmece. Când o vrăjitoare vrea să-l salveze pe cel căruia i se face de ursită, îl aduce în fața unui vas cu apă neîncepută, ca să privească înăuntru până ce apare chipul celei ce i-a trimis vrăji și descântece. Atunci vrăjitoarea aruncă un cuțit asupra imaginii, și farmecele se destramă.
Adrian Bucurescu
luni, 2 august 2021
duminică, 1 august 2021
Legarea și dezlegarea căsătoriilor
Universul magic
Legarea căsătoriilor se practica încă din Antichitate și se numea Înnodarea Șnurului. De la vrăjitorii păgâni acest procedeu s-a transmis și la cei creștini, îndeosebi în Evul Mediu. Prin veacul al XVI-lea, Înnodarea Șnurului devenise atât de deasă încât Europenii occidentali nu mai îndrăzneau să se căsătorească decât în secret! Vraja era făcută atât pentru soț cât și pentru soție sau pentru amândoi odată, ca el să devină impotent, iar ea, frigidă. Evident, Biserica a condamnat cu tărie această practică de magie neagră, dar vrăjile au continuat până în ziua de astăzi.
Una dintre metode este aceea de a face o păpușă de ceară, care să semene cu cel căruia i se fac farmece. Păpușa se înfășoară cu o panglică sau cu un șnur, iar deasupra ei se spun descântece. Apoi, în locul ficatului, i se înfig ace sau cuie și astfel omul este legat. Alteori se ia un cordon de piele, de lână, de mătase ori de bumbac, se face un nod și semnul crucii, rostindu-se RIBALD, apoi alt nod și altă cruce, zicându-se NOBAL, încheindu-se cu încă un nod și al treilea semn al crucii, spunându-se VANARBI, adăugând și numele celor doi soți. Acestea se fac în timp ce perechea se află în pat.
La Români, pentru amuțirea bărbatului, se descântă cu cânepă de vară, făcându-se patru noduri la sapte și legând păpușa la o proptea de gard. Acolo se zice că rămâne legat bărbatul sau iubitul cui i se face de urât.
La rândul ei, magia albă luptă împotriva Înnodării Șnurului prin mai multe metode. Astfel, vraja neagră a legării poate fi prevenită purtând un inel în care este montat ochiul drept al unei nevăsuici. Alteori, mirele și mireasa, înainte de a merge la biserică, pun sare în buzunare ori bani marcați în încălțăminte. Un procedeu antic recomandă ungerea cu grăsime de lup a canatului ușii de la camera unde doarme cuplul. Medievalii spuneau că e bine să mănânci o ciocănitoare friptă cu sare sfințită ori să inhalezi fumul de la dintele unui mort și, dacă sunt legați și bărbatul și femeia, ea trebuie să țină între degete verigheta și el să scuipe prin acea verighetă.
Pentru dezlegat bărbatul, Românii au descântece. Din ”Codexul Gaster” aflăm ce mai trebuie făcut împotriva acestui tip de farmece: ”La asemenea întâmplare faci cele următoare: 1. Pune în foc ferul cel lat și cel lung al plugului, de arde bine. 2. Până să arză, se duce de ia apă de la moară, însă de acolo de unde vede că se întoarce apa în sus, adecă unde cade din scoc și se întoarce către moară, și o fierbe în floare de fân. 3. O toarnă într-o albie și pune fierele de să sting într-însa; toarnă și apă rece. 4. Pune pe pătimașul într-însa. 5. Pune și un ștreang înnodat mai dinainte în albie și baba îi descântă: ”Precum fierul taie rădăcinile și erburile așa să se taie legătura lui (cutare) și precum se dezleagă acest nod, așa să se dezlege legătura lui (cutare) și să nu-l mai poată lega niciodată”. Și-i trece. N. B. Descântătoarea îi și aduce o femee să se cerce, a doua zi alta”!
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)