Mi-e dor de Soare, mi-e de Lună,
mi-e de steaua mea cea bună,
mi-e și de iubita mea,
care petreceam cu ea
și pe nor și pe senin,
și amirosea a crin.
Domniță de viță rară -
dorul ei tot mă-nfioară.
Pe ceasul inimii
mi s-a-ntipărit ora noastră astrală
de dor de ea, draga mea ideală.
De atunci bat secundele,
dar minutarele ceasului
nu se mai urnesc,
în semn că acesta
a fost singurul meu
noroc pământesc.
Adrian Bucurescu
