Luna în lacul cel verde piere.
Din floarea salcâmului picură miere,
picură chihlimbar, picură mied.
O capră-și linge zurliul ied.
Soarele roșu și pezevenghi
le pune norilor câte un zbenghi,
pe când cu ultrasunete cicorile
îi transmit grațios salutările.
În măceși cu odăjdii păgâne
s-au ascuns miroznatele zâne,
nevăzute, bârfind între ele
cam ce se petrece în clanul de iele.
Primăvară, fugară Primăvară,
cum de nu rămâi pe veci în țară,
ca să miroși în trupurile noastre
mereu cu flori și nostalgii albastre?
Primăvară, fugară Primăvară!
Adrian Bucurescu
