(...) Dacii au fost întotdeauna ceea ce sunt și azi Românii, un popor de agricultori prin excelență, ceea ce exclude ideea unei existențe nomade. Arrian ne relatează că pe vremea expediției lui Alexandru, ogoarele care mărgineau malul stâng al Istrului erau acoperite de recolte de cereale atât de înalte și dese încât îi ascundeau pe soldații macedoneni privirii băștinașilor. Producția de grâu care era păstrată în niște gropi acoperite cu pământ sau cu pietre mari, așa cum se mai văd și astăzi în România și în Ungaria, cultura viței de vie - întrucât viile smulse din ordinul lui Deceneu n-au întârziat bineînțeles să fie replantate - au luat după aceea o asemenea extindere că s-a socotit necesar să fie desemnat un înalt demnitar al statului pentru supravegherea muncilor agricole.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51.
În calitate de crescători de vite, în Antichitate, Tracii erau renumiți prin turmele de oi, cirezile de vaci, capre și porci, ceea ce și-a găsit expresia pe unul din basoreliefurile Columnei lui Traian la Roma, unde sunt înfățișați taurii, berbecii și caprele dace, cu clopoței la gât. Produsele provenite din creșterea vitelor - carnea, laptele dulce și acru, brânza și untul, paralel cu hrana vegetală - erau obișnuita hrană a Tracilor.
Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S.,
1845, p. 53.
