”Incapabil să suporte o înfrângere”
Orosius, Iordanes îl numeau Diurpane sau Dorpane. După Suidas, Decebal n-ar fi un nume propriu, ci un simplu apelativ, precum faraonul egiptean sau brenn-ul galic. Și-a făcut prima apariție pe la 84, când bătrânul rege dac Duras (...), văzând furtuna ce se pregătește să se abată din nou asupra Daciei, a abdicat din patriotism în favoarea sa. Decebal, ca și cum și-ar fi presimțit soarta, s-a pregătit din vreme pentru războiul împotriva Romanilor. A prelungit încă doi ani pregătirile sale.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 29.
Decebal era, ca și poporul său, bine făcut, de statură uriașă, puternic și sigur de sine, netemător de primejdii și viteaz - curajul său eroic, adesea întins până la limita temerității, reiese aproape din toate cele ce le auzim despre el. Păcat că un om atât de frumos, a putut fi atât de nemăsurat de mândru - incapabil să suporte o înfrângere.
Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen..., Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 46.
Decebal era un principe viteaz, foarte experimentat în arta militară, și un rege foarte mare. El le-a dat mult de lucru Romanilor, care în acea vreme forțau totul, și le-a cauzat adesea o mare spaimă. În anul 85 după nașterea lui Cristos l-a constrâns chiar pe împăratul Domitianus să-i plătească un tribut anual și s-a comportat și după aceea foarte pretențios față de Romani. Dar, în anul 106 după nașterea lui Cristos a fost copleșit de împăratul Traianus și odată cu moartea sa s-a sfârșit și monarhia dacă. Regiunile ce au ținut de ea și-au păstrat vechiul nume, Dacia.
Siebenburgische Provinzialblatter, vol. III, fasc. 3, SIbiu, Martin Hochmeister, 1808, p. 127
