Sălbatică, întunecată pădure,
Neatinsă vreodată de secure.
Rănita căprioară greu șchioapătă,
Copacii înalți din vârfuri freamătă.
Grozav mai schiaună haita flămândă,
Grozav mai tremură căprioara plăpândă.
Ah, o simte un lup de pe prispa Lunii,
Și zadarnic de stufoși sunt alunii!
De-ar fi această groază doar vis urât!
Dar tocmai când lupul o mușcă de gât,
Căprioara se cațără pe stânci de văzduh
Și îngenunchează în fața Sfântului Duh.
Adrian Bucurescu
