Surorii mele, Violeta
Parcă mergi pe o plajă aurie.
Ce departe e Terra albastră!
Vin delfini plumburii către coastă.
Tu aștepți - mai aștepți? - ca să vie
pescăruși pe această planetă
unde Soarele-i verde și stelele
vișinii ard pe seară și Ielele
sar din spumele Mării-n alertă.
Adaina, adainu, cântă Marea
și asculți pe faleza aurie
până ce inutilă-i uitarea
și-ți răsare, așa, o melancolie
întrupându-se-n valuri din sarea
amintirii și tu plângi - Bucurie!
Adrian Bucurescu
