Au înflorit iar ghioceii, brândușele și toporașii.
Spre România Primăvara desigur își îndreaptă pașii,
căci am văzut mocnind zăpada și-am auzit în depărtări
țipând pe drumul către țară pribege stoluri de cocori.
Numai din sufletele noastre să plece iarna nu se-ndură;
un frig siberian ne-oprește să ne mai luăm după natură,
și chiar când Soarele dă iama cu vâlvătaie din senin,
în sufletele noastre ninge și suflă crivățul hain.
Românii nu mai știu să râdă ca Dacii de odinioară,
să tragă cu săgeți în norii ce-ntunecă frumoasa țară,
și în vârtejuri de ninsoare nici nu mai văd care-s dușmanii,
nici nu mai murmură ”O, Helis, o, Helis Almus aba Tani!”.
Dar Zeii noștri nu ne uită, și-au hotărât un ceas năprasnic.
Compatrioți, venit-a vremea să facem pregătiri de praznic.
Pe culmi de munți ard focuri sacre, din corn Zalmoxis cheamă duhuri,
în ciuda iernii crapă gheața și crengile-s pline de muguri.
Și, aducându-ne aminte de vremile de vitejie,
să punem iar săgeți în arcuri și să ochim către stihie,
să ne răsară flori în suflet chiar când afară-i ger năprasnic!
Compatrioți, venit-a vremea să facem pregătiri de praznic!
Adrian Bucurescu
