"Хороша была Танюша, краше не было в селе..." / "Frumoasă era Taniuşa, cea mai frumoasă din sat..."
Frumoasă era Taniuşa, cea mai frumoasă din sat.
Roşu fir pe sarafanu-i alb la poale-avea brodat.
Se ducea Tania pe seară, înspre râpă-ncet pleca.
Luna-n odăjdii de ceaţă cu nourii se juca.
Ci plecându-i-se-n cale, i-a grăit mândrul fecior:
"Bucuria mea, tu iartă, eu cu alta mă însor".
Ea pălit-a ca un giulgiu, ca roua s-a-nfiorat
Şi ca şerpii când tresaltă, pletele şi-a răsfirat.
"Ah, flăcău cu ochi albaştri, nu să te jignesc îţi spun,
Am venit să-ţi dau de veste: eu cu altul mă cunun".
Nu de utrenie toacă, ci-s colăceri hăulind,
Merg la nuntă, în căruţă, cu feţele strălucind.
Nu-i a cucilor jelire, - de-ai ei Tanina-i bocită;
Tania are-o rană-n tâmplă de la ghioaga ghintuită.
Stropii închegaţi de sânge fruntea i-au încununat;
Frumoasă era Taniuşa, cea mai frumoasă din sat.
1911
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
