Mărgărinta

În aură și în argintă
se-mbracă mândra Mărgărintă.
Are în plete lăcrămioare,
la gât - șirag de perle-n floare,
și-n ochii ei de azurită
scântei de vrajă îi palpită.

O, tu, gingașă Mărgărintă,
un talisman de hiacintă
eu mi-am legat la mână bine,
să nu mai mor de dor de tine,
să nu mai mor fără să știu
c-am fost și eu cândva om viu.


                                         Adrian Bucurescu