Noapte bună!
Luna, ca o piatră de moară,
se învârte în valurile nopții.
La răscruce, latră cățelul pământului
și deodată toți greierii tac.
Latră tu, câine alb, a morțiu,
dacă ai simțit știma în luntre,
în noaptea nunții de apă, fremătând
de dorul mirelui ce nu mai vine!
Cât despre mine, nu-mi mai pasă.
Ochii mei albăstrii au adormit,
și sufletul meu printre stele
se tărăgănează și se desfată plutind.
Dar pieptul iubitei mele tresare,
prin inimă-i trece o rază de Lună.
Somn ușor, frumoasă tristețe,
pierzania mea, noapte bună!
Adrian Bucurescu