Din ciocurile toamnei cântă cocoșii.
Eu trag cu arcul în nori ca strămoșii.
Unu câte unu, câinii, ca nebunii,
Latră la gușa mărgelată a Lunii.
Nu mai vreau nori, vreau stele și Lună,
Chiar de e toamnă, să fie bună!
Vara mi-a fost destul de amară,
Razele ei alții le furară.
Mărturisesc că sunt subversiv,
Nici nu-mi trebuie un anume motiv.
Însă dacă e să fiu condamnat,
Cine mă poate afla vinovat?
Vinovat că am iubit România,
Vinovat că am tras cu toată mânia
Cu arcul în norii gata să vină
Pe datini curate, pline de lumină?
Am vrut să fiu viteaz ca străbunii,
Sub razele Soarelui și ale Lunii...
Ca la oricine, și la moartea mea
Va cădea în grădină o stea -
Că nu va fi stea, și nici logostea...
Ghici și ghicește ghicitoarea mea!
Adrian Bucurescu
