Gedi

Pe colnic, pe vale și pe luncă
Toate crengile au înălbit.
Cu busuioc proaspăt cineva aruncă
Stropi de apă vie din Răsărit.

Pusă-n apă, Gedi tot văzduhul
L-a răsfirat până l-a primenit.
Într-un soc cântă-n neștire cucul
De noroc, de nenoroc, de ursit.

Gedi aiasma din fulger stârnește
Peste primăvara azurie.
Se aude iarba cum crește
Și cum dă-n floare vița-de-vie.

Tu, Gedi, nestemată a Geților,
Între toate de taine plină,
Nu cumva ești doar visul poeților
Visată cu ochii deschiși, pe lumină?

                                Adrian Bucurescu