Patimile lui Orfeus, Împăratul Atlanților, supranumit și Sfântul Ion Înainte-Mergătorul
Da, Mainadele
Plecaseră de la templu spre Muntele Sfânt,
Muntele unde Oeagru-n piatră o zidi
Pe aceea ce era crăiasa lui.
În hore jucau
Și dansau sălbatic, stânci și prăpăstii sărind,
Mai mult goale decât îmbrăcate alergau,
Cu păr despletit și răvășit de vânt.
Cu ochii nebuni,
Când una, când alta se prăbușeau la pământ,
În convulsii zbătându-se pe stâncile reci
Și sfârtecau apoi vite de jertfă
Chiar cu mâinile.
Carnea crudă o mâncau, sângele crud îl beau.
O, să fi văzut cum ugerul juncii smulgeau
Și rupeau apoi vita îngrozită!
Crengile de brad
Pline de copite despicate și coaste
Rămâneau mânjite de sângele în șiroi.
Unde să vă mai ascundeți, ciutelor?
Tauri ne-mblânziți,
Ce de altfel împung cu coarnele mâniei,
Se prăbușeau cu trupuri grele la pământ,
Jupuiți pe loc de mâinile tinere.
Despletitele
Pieile de fiară și-aruncau de pe ele,
Până ce-l aflau la asfințit pe Orfeus
Ruga-nsoțindu-și cu strunele lirei.
Dintre Mainade
Una, clătinându-și cosița-n văzduhul ușor,
Strigă: ”O, iată-l și pe acela ce legea
O încalcă, de noi nevrând să știe!”
Cu schiptru-i de brad
Ea-l lovi pe Ion peste gura-i măiastră;
Alta cu-o piatră zvârle-n cântărețul sfânt.
Vai, asurzitor țipau cimpoaiele!
Bătăi de palme
Clămpăneau, îngrozitor răsunau dobele,
De chiote țipau munții și văile-adânci,
Piatra se-nroșea de sângele ales.
Le spune ceva
Cântărețul, dar unde să-l audă ele?
O, nimic al lui glas nu mai poate să miște!
Vai ție, Orfeus, Gură-de-Aur!
Înrăitele,
Pângăritoarele femei îl crucificară
Pe pământ, cu pumnalul îi tăiară capul.
Sufletul poetului se duse-n cer.
Cum nu departe
Clipocea un râu de-i spuneau pe-atunci Naparis,
Capul sfânt l-au aruncat în apa curată.
”Du-te la cer și cere belșug!”, îi strigau.
De pietre izbind
Și-nroșind cu sânge valurile râului,
Capul lui Orfeus plutea acum la vale,
Despărțirea de pământ tot doinind-o.
Primule-ntre noi,
Măria Ta, Botezătorule de Oameni,
Vei ierta vreodată năpraznica-ți moarte?
Te vei mai ruga tu oare pentru noi?
Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu
Kog-a-Ion
OR'PHEUS ”Înaripatul”
