Străini la Miazăzi, Străini la Miazănoapte
Ca de obicei, toate enigmele străvechii Europe pot fi lămurite cu ajutorul limbii atlante. Așa se întâmplă și cu denumirea de ITALIA, despre care mulți s-au întrebat de unde vine. În atlantă, IT ALIA se tălmăcește prin ”Cei Altfel; Cei Străini; Cei Deosebiți; Cei Ciudați; Cei Minunați”; cf. alban. ata ”ei; acei; aceia”; rus. eto ”acesta”; rom. ăla; Iele, Ilioi, Ilioaie (mit.); latin. alius ”altul; diferit”. Din aceste tâlcuri, româna a moștenit, printre altele, idol; oțel; huțuli - etnici slavi, dar nu ucraineni, locuind în Nordul României și în Ucraina de Vest.
Pe de altă parte, numele de E-TRUSC trimite la rom. droșcă ”trăsură”, așadar la ceva, cineva care merge, se duce, migrează; drușcă ”fată care însoțește mireasa la nuntă; care merge după mireasă”. La rându-i, denumirea de TYRSIA a regatului din Peninsula Italică și din Sudul Munților Alpi se traduce prin ”A Treia; Al Treilea”, după ordinea regatelor din Imperiul Atlant: cf. v. prussian. tirtis, slav. tretii, latin. tertius ”al treilea”.
Iată că atât IT ALIA , cu sensul de ”Cei Străini”, cât și E TRUSC ”Care migrează”, lămuresc istoria acestui popor de rasă albă, care, în urma războaielor de secesiune declanșate de Egipt, s-a reîntors în Europa, ocupând Peninsula Italică, unde a întemeiat un regat înfloritor, până ce a fost cucerit de Romani și asimilat de aceștia.
Etruscii își spuneau însă RASENA sau RASNA. Tălmăcirea pentru RA SENA este ”Cei Puri; Cei Curați; Cei Plăcuți; Cei Minunați”; cf. rom. zână; Ozana (râu); latin. sano ”a vindeca”; sanus ”sănătos”; alban. zonje ”doamnă”; germ. schon ”frumos”; rom. rășină; Rezina - oraș în Basarabia; Rosenau - n. medieval al cetății Râșnov; Rusan (n.); franc. raisins ”struguri”.
Doar oleacă de imaginație!
În episodul intitulat ”Războaiele de secesiune”, al acestui serial, am văzut că Europenii din cele trei regate nord-africane și din Sumer s-au reîntors pe continentul nostru. Aceștia au fost strămoșii Georgienilor și Bascilor de astăzi, ale căror limbi diferă de cele atlante, zise ”indo-europene”.
Printre cei reveniți în Europa au fost și Etruscii, despre a căror limbă, atât cât se cunoaște, se spune că nu este ”indo-europeană”. Așa să fie oare? Desigur, traiul îndelung în Nordul Africii și în Orientul Apropiat îi va fi făcut să vorbească un dialect aparte, derivat totuși din limba atlantă, cum se va vedea mai la vale. Așadar, iată un glosar etrusc:
AESAR ”Zeu”. Acest titlu vine din AE SAR ”Cel de Sus; Cel Măreț; Cel Întins”; cf. rom. a sări; zare; șiră; șir; pers. ser ”cap”; engl. sir ”sir”; rom. huzur; a huzuri; iezer.
AISIU ”Divin”. Vine din AI SIU ”Cel de Sus; Cu Forță; Cel Superior; Cel Admirabil; Cel Fermecător”; cf. rom. a sui; șa; osie; Iași; Oaș; alban. josh ”a fascina”; joshje ”atracție; fascinație”.
AM ”a fi”; cf. rom. am; alban. jam ”a fi”.
AN ”El; Ea”; cf. rus. on ”el”; ona ”ea”.
APA ”Tată”; cf. rom. ava ”părinte; formulă de adresare unui călugăr în vârstă”; latin. abbas ”abate; superiorul unei mânăstiri”.
ARIMOS ”Maimuță”; cf. rom. urmuz ”perlă imitată din sticlă”; urmaș. Deci: este vorba despre ”Imitație”.
ATI ”Mamă”; cf. got. atta ”tată”.
ATI NACNA ”Bunică”; cf. latin. magna ”mare”. Așadar, ATI NACNA se traduce literal prin ”Mama Mare”.
AVIL ”An”. Vine din A VIL ”care (se) trece”; cf. rom. val; a se ofili; alban. avulloj ”a (se) evapora”.
CA ”acest; aceasta”; cf. alban. kjo ”aceasta”.
CLAN ”Fiu”; cf. grec. klon ”vlăstar”; celt. clan ”grup de familii înrudite”; germ. klein ”mic”.
ECA ”acesta”; cf. latin. hic, haec ”acest; acesta”.
ETERA ”Supuși; Șerbi”. Vine din E TERA ”Cu Necazuri; Cu Greutăți; Cei Forțați”; cf. rom. dare ”impozit”; a (se) târî; a se oțărî.
FLER ”Ofrandă”; cf. rom. floare; a înflori; Velerim-și-Veler-Doamne - refren de colinde; alban. vlere ”valoare; preț”.
HARUSPIX ”Ghicitor”; cf. rom. a răspica ”a desluși; a clarifica”.
HINTHIAL ”Stafie; Spirit; Duh; Imagine Reflectată în Oglindă”; cf. alban. enderr ”vis”; enderroj ”a visa”.
HISTER ”Actor”; latin. histrio ”pantomim; dansator”.
LALA ”Zeița Luna”. Vine de la LALA ”Lumină; Strălucire; Aprindere”; cf. rom. lele; lulea; alban. lule ”floare”.
LANISTA ”Gladiator”.Vine din LAN ISTA ”Pregătit (Învățat; Cultivat) să lupte”; cf. rom. lan; latin. linum ”in”; rom. oaste; alban. ushte ”suliță”. Asemănător cu LANISTA este rom. liniște, de la ”Rezistență; Calm”.
LASA - Zeița Destinului; cf. rom. loază ”om ștrengar, șmecher”; Leși (arh.) ”Polonezi”; Lisa (loc.); Leșe (n.); latin. lusio ”joacă; joc”.
LEINE ”a muri”. LEINE avea și sensul de ”a înceta; a sta”; cf. rom. lene.
LUCUMO ”Rege”. Vine din LU CUMO ”Cel de Sus; Care (se) crește; Care (se) umple; Care (se) cultivă; Cel Mărinimos”; cf. rom. la; lui; coamă; comis ”un dregător domnesc”; hameș; lat. comis ”amabil; plăcut; agreabil; binevoitor; gentil”; rom. lacom; legumă.
LUPU ”a muri”. A pornit de la LUPU ”distrugere”; cf. rom. a (se) lovi; lup; lupoaie - o buruiană parazită
MARIS - Zeul Marte. Va fi însemnat ”Rănire; Înjunghiere; Furie; Primejdie”; cf. dac. MARIS ”Mureș”; rom. mur (bot.); a muri; omor; a omorî; latin. mors ”moarte; cadavru”; alban. marros ”a înnebuni”; rus. moroz ”ger”.
MI ”cu”; cf. alban. me ”cu”.
MEAN - Zeița Destinului; cf. rom. a meni.
MENA ”a da”; cf. rom. mană; a înmâna.
MINI ”pe mine”; cf. rom. pe (la; cu; de) mine.
NEPTSH ”Nepot”; cf. rom. nepot; latin. nepos, -otis ”nepot”; neptis ”nepoată”.
NETȘVIS ”Haruspex; Ghicitor”; cf. rom. năzbâtie (prin metateză).
PAPA ”Bunic”; cf. rom. babă; alban. baba ”tată”.
PAPACS ”Nepot”; cf. rom. boboc.
PUIA ”Soție”; cf. alban. paje ”zestre; trusou”.
PULUM ”Stea”; cf. latin. flamma ”flacără; foc; stea; lumină; fulger; strălucire; căldură”; germ. Blume ”floare”.
RIL ”Vârstă”; cf. rom. ler ”vreme; timp; în floarea vârstei”.
RUVA ”Frate”; cf. rom. libov ”dragoste; iubire; atenție; gentilețe”; Ruba (n.); alban. rrefej ”a se confesa”; rrefyes ”duhovnic”.
SECH ”Fiică”; cf. alban. zog ”pui”.
SPURANA ”Urban”; cf. latin. superne ”din partea de sus; de sus; deasupra; în sus”.
SUBULO ”Flautist”; cf. rom. a sufla.
SUTHINA ”Funerar; Ofrandă”. SU THINA va fi avut sensul de ”Care (se) trece; Care (se) duce; Care (se) aduce; Care (se) primește; Care (se) adaugă; Care (se) ridică; Care (se) crește; Care (se) înalță; Care (se) întărește; Cu Forță”; cf. rom. se; danie; a tuna; dhenie ”decernare; acordare; atribuire”; ZETNA - ”ușă”, în dialectul traco-phrygian; rom. stână; stană; germ. Stein, engl. stone ”piatră”.
SVAL ”a trăi”; cf. rom. a sufla.
TETA ”Bunică”; cf. rom. țață; alban. teto, rus. tiotia ”mătușă”.
THUVA ”Frate”; cf. rom. teapă ”neam; soi”; alban. shtepi ”casă; gospodărie”.
TIUR ”Lună Calendaristică”; alban. i tere ”întreg; plin”
TULA ”Hotar; Pază; Graniță; Termen”; cf. rom. deal; dulău; alban. e diel ”duminică”.
TUR ”a da”; cf. rom. dar; a dărui; dare.
TURA - Zeița Venus; cf. rom. a dori; dor.
TURAN - supranume al Zeiței Venus; cf. rom. dornic; Dorin, Dorina (n.).
TUSURTHIR ”Soț”; va fi dat latin. consors, tis ”părtaș; tovarăș; comun; consort”.
USIL ”Soare”. Vine de la U SIL ”Cel de Sus; Care învață; Cel Învățat (Instruit); Care (se) luminează”; cf. rom. sol; latin. sella ”jilț; tron; scaun; catedră a învățătorului”; Sol ”Soare”.
ZIL ”a stăpâni”; cf. rom. silă (arh.) ”putere; forță”; a sili.
ZILATH ”Pretor”. ZILATH va fi însemnat și ”În (cu; pe; la; de) Vârf; Pe deasupra; Care (se) ridică; Care (se) prelungește; Care (se) adaugă; Care (se) adună (numără)”; cf. rom. suliță; solz; salt; a sălta; saltea; șold; salată; zloată; zlot.
Nu toate tainele s-au limpezit
Una dintre cele mai mari provocări ale încadrării limbii etrusce în cele așa-zise ”indo-europene” o constituie numeralul, care, la prima vedere, pare a fi complet deosebit: 1 - thu; 2 - zal; 3 - ci; 4 - huth; 5 - mach; 6 - șa; 7 - semph; 8 - cesp; 9 - nurph; 10 - șar; 20 - zathrum. Nu e chiar așa: thu poate fi legat de rom. întâi; zal, de rom. al doilea; huth, de latin. quattuor; șa, de ital. sei; semph, de geto-dac. SEMA și de rus. semi. Totodată, mach ar putea fi în legătură cu adjectivul românesc mic, sugerând al cincilea deget de la mâna stângă, dacă se numără cu podul palmei spre privitor, iar șar ar fi putut avea mai întâi tâlcul de ”capăt”; cf. rom. seară; pers. șer ”cap”.
E posibil ca, studiindu-se asemănări între numeralul etrusc și numeralele unor limbi străvechi, din fostul spațiu atlant, să se afle unde era și patria temporară a acestui enigmatic popor, forțat s-o părăsească.
Frumusețea unei lumi apuse
Rapida acumulare de bogății, vizibilă în costisitoarele edificii ce serveau cultului morților și în diversitatea inventarului lor, semn al unei active civilizații, demonstrează că dezvoltarea Etruscilor nu s-a produs așa cum o receptăm astăzi, doar printr-o muncă socială a acestei etnii stranii, rezumându-se la câteva zeci de ani, ci era rezultatul unui proces multimilenar, cu rădăcini în istoria Imperiului Atlant.
Societatea etruscă este pomenită peste tot cu o accentuare a caracterului ei puternic marcat de oligarhie. Izvoarele istorice nu mai contenesc să vorbească de acel otium, de viața de huzur a acelor princeps Etrurias, cum sunt numiți de scriitorii latini.
Antagonismul dintre bine și rău, din cârmuirea Universului era acceptat de Etrusci. Acest principiu a fost bine reprezentat în arta lor, prin intermediul unor diferite simboluri: monștri, fiare sălbatice, animale fantastice etc., așa cum apar în mormintele etrusce.
Oamenii luau numele de familie al mamei lor și-l adăugau la cel al tatălui. Este foarte important de menționat că femeile etrusce benchetuiau culcate alături de soții lor, și nu ședeau, ca Grecoaicele și Romanele, la picioarele mesei. Această particularitate este de cea mai mare importanță istorică, pentru că ne confirmă egalitatea socială dintre soți, și este o lege moștenită încă de la crearea Imperiului Atlant, prin alianța dintre Moesieni și Amazoane.
În fine, va mai veni vorba despre Etrusci, când, în acest serial, va fi prezentat Imperiul Troian. La urma urmelor, și ei sunt rudele, nu prea îndepărtate, ale Românilor, și fac parte din multimilenara și sublima noastră istorie.
Adrian Bucurescu
