duminică, 6 septembrie 2020

Inscripții în limba atlantă




     Dl profesor Constantin Miu, pasionat ca și mine de istorie, mi-a trimis câteva imagini cu o cutie descoperită sub un mesteacăn impunător, la o adâncime de 45-50 cm., la marginea unui sat din apropierea orașului Dortmund, din Germania, provocându-mă să traduc inscripția de pe ea. Mărturisesc că mai întâi am ezitat, dată fiind complexitatea semnelor. În scurtă vreme, textul nu mi-a mai dat pace.
     Dl profesor nu știe mai multe amănunte despre cutie. Totuși, mi-am amintit că asemenea semne am mai întâlnit în cercetările privind Imperiul Atlant, așa că am atribuit obiectul Atlanților, care scriau și cu litere și cu ideograme. În plus, tocmai lucrez la un dicționar al limbii atlante, a cărei directă moștenitoare este româna.
     Imperiul cu cea mai lungă durată și cu cel mai întins teritoriu din lume, practic toată planeta, era compus, după informațiile lui Platon, din zece regate. Primul își avea centrul religios, militar, cultural și politic pe actualul teritoriu al României, după cum am demonstrat într-o serie de documentare, publicate și pe Facebook. Al doilea se afla la N-V de țara noastră, rămânân de la el neamurile germanice de astăzi. O denumire de-a lui era SKANDIA ”Al Doilea”; cf. latin. secundanus ”al doilea în rang”; secundatus ”al doilea rang”; secundus ”al doilea”.O altă denumire a acestui regat era SVERIGE, etnonimul cu care Suedezii își numesc țara lor,  și care vine din SVE RIGE ”Al Doilea Regat”; cf. germ. zvei ”doi”; rom. rigă; rege.
     În fine, chiar actualul etnonim al Germanilor, Deutsche, provine din același numeral cardinal; cf. alban. i dyte ”al doilea; secund”.

 
                                          Cultura Gârla Mare. Statuete antropomorfe feminine

      Fiind vecin cu Primul Regat, cel de-al doilea va fi având foarte multe în comun cu cel dintâi, inclusiv limba, lucru ce permite accesul la inscripția de pe cutia în discuție, ale cărei semne seamănă izbitor cu cele din cultura Gârla Mare, care datează din Epoca Bronzului.


                                                          Cultura Gârla Mare. Altar

     Prezint deocamdată lectura inscripției de pe cartușul din stânga, de sus în jos, numerotând rândurile:

     1. O

     2. LIC

     3. TI

     4. O

     5. LID O

     6. O

     7. LIC

     8. I BRAIADOS


     Literele, separate sau în ligaturi, seamănă cu cele ale așa-zisului ”alfabet chirilic”, cu care Românii au scris până la jumătatea veacului al XIX-lea. Ideograma de pe al optulea rând înfățișează un brad, așa că am citit-o I, după crenguța aplecată spre stânga, din vârful copacului, și BRAIADOS, cum i se spunea bradului în graiul geto-dacic. Cuvântul este atestat ca nume masculin getic în cetatea Olbia. Este atestată și varianta PREIDIS, ca nume de localitate din Dacia. Și în albaneză, limbă tracică, bradului i se spune bredh.
     Acum să vedem sensurile din BRAIADOS: ”Înțepător; Ace”; cf. rom. brad; a proidi ”a străpunge; a străbate”; Preda (n.); alban. bredh ”brad”; brejtes ”rozător”; ”Împungător”; cf. lituan. breidis, leton briedi, vechi prusian braydis ”cerb”; franc. broder ”a broda”; ”Ac; Vârf; Extrem”; cf. rom. brădiș ”peniță; plante erbacee acvatice foarte ramificate, formând desișuri”; brădie ”unitate de măsură pentru cereale”; vrej; ”Superioritate; Strălucire; Curățenie; Sfințenie”; cf. rom. breaz; preot; preoteasă; bradoș ”colac pentru ziua de Sfântul Toader sau pentru ziua de Măcinici”; apriat ”adevărat”; brudă ”specie de pește asemănător cu păstrăvul; ”Ardență; Patimă; Râvnire; Poftă; Nărav; Meteahnă; Șiretenie; Viclenie; Urzeală”; cf. rom. a prăji; pradă; a prăda; vrajă; latin. fraudo ”a înșela; a păgubi (pe cineva) prin înșelătorie; a frustra”; fraus, fraudis ”înșelare; înșelătorie; rea-credință; perfidie; greșeală; eroare; pagubă; daună; prejudiciu; crimă; delict”.

     Așadar, textul poate fi citit astfel: O LIC TIO LIDO O LIC I BRAIADOS.

     Tălmăcirea: Să păzească (să păstreze) Zeii sipetul! Să ferească (să salveze) de hoți!

     Lexic:

     O - formează viitorul popular - o să...;
     LIC - ”a salva; a feri; a păstra”; cf. rom. leac; a lecui; latin. lacus ”vas mare; ciubăr; bazin de apă; fântână; groapă pentru păstrarea grânelor”; lego ”a încredința (o sarcină); a lăsa prin testament”;
     TIO - ”Zeu; Zei”; cf. latin.  Deus, grec. Theos ”Zeu; Domn; Stăpân; Dumnezeu”;
     LIDO - ”cutie; casetă; sipet”; cf. rom. ladă;
     O LIC - ”să ferească; să păstreze”;
     I BRAIADOS - ”de hoți; de tâlhari”; cf. rom. pradă; a prăda; latin. fraudo; fraus, fraudis.

     Cât despre textul din afara cartușului, poate altădată...

                                                                                                                Adrian Bucurescu     

Car de cult. Cultura Gârla Mare




     Conducătorul carului are pe piept Zvastica.

     Denumirea Zvasticii provine din trac. SEG(H)ESTICA, atestat ca nume de localitate.

          Tălmăciri:

     1. SE GHESTICA - ”Care bate; Care învinge; Cu Forță; Cu Superioritate; Cu Măreție; Cu Mărinimie; Care ocrotește; Care apără; Care îndrumă”; cf. rom. se; să; câștig; a câștiga; găzdac ”avut; bogat; înstărit; situat; chiabur”; a se găzdăci ”a se îmbogăți; a se pricopsi”; latin. castigo ”a mustra; a dojeni; a pedepsi; a înfrâna; a ține în frâu; a îndrepta”.

     2. SEGHE STICA - ”Care strălucește pe Flamură; Care se înțeapă (gravează) pe Drapel; Care se scrie pe Steag; Care îmboldește Ostașii; Care însuflețește (încălzește) Războinicii”; cf. SICA - sabia dacică; rom. șagă ”glumă”; cegă; latin. seco ”a tăia; a grava; a sculpta”; sica ”pumnal cu lama încovoiată”; alban. shege ”rodie”; zheg ”arșiță”; rom. steag ”drapel; (arh.) unitate militară mai mică; trupă de oameni înarmați”; stihie.

     3. SEGHESTICA - ”Izbândă; Superioritate; Vrednicie; Forță; Întremare; Sănătate”; cf. rom. bătaie la săvastoc ”bătaie strașnică, zdravănă”; sfeștoc ”mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă”; sanskrit. suastika, germ. Swastika ”svastică”.  Pentru evoluția, în română, C, G, H > F, V cf. fruct > frupt, a se înfrupta; doctor > doftor (pop.); pohtă > poftă etc.

     Astfel se explică și celebra formulă, însușită de împăratul Constantin cel Mare, IN HOC SIGNO VINCES ”Sub acest semn vei învinge”, care a fost înscrisă și pe steagurile oastei sale. Împăratul zărise pe cer ZVASTICA, zisă și CRUCEA FULGERULUI sau CRUCEA SOARELUI.

     Zvastica, scrisă și Svastica, este cel mai sfânt simbol non-silabic în Hinduism. Prin extensie, și Jainismul și Budismul întrebuințează acest simbol. Din păcate, în Occident svastica este cunoscută mai ales ca emblemă generală a mișcării fasciste și naziste. Pe teritoriul României au fost descoperite mai multe obiecte împodobite cu svastică, datate încă din Neolitic.

                                                                                                            Adrian Bucurescu