Ultimii templieri

Hei, tu, chip de baroneasă,
Leliță cârciumăreasă,
Arvunită-n cer, la Rai,
Crâșma ta din Valahai
Cearcă să mai limpezească
Grija noastră-mpărătească.

Stoluri mari de călăreți
Din cei mai curați poeți
S-au jurat pe cei de ieri
Să se lege Templieri
Și s-adoarmă la soroc
La Moara cu Nenoroc.
Doar așa gingașa-ți mână,
Albă ca iarna română,
Le-o închide genele,
Le-o-nnegri sprâncenele
Și le-o vopsi penele
Cu lacrămi de sânge,
Că numai așa se plânge.

                      Adrian Bucurescu