Iată liliacul într-un colț de grădină
Și-a pus o năframă învrâstată și nouă!
Pe flori și pe frunze picură lumină,
Soarele se botează în rouă.
Boabele de ametist pe îndelete
Spulberă aburii de amețeală,
Răsfirându-i în fuioare violete
Printre a glicinei beteală.
Florile dalbe-codalbe s-or coace
Într-un violet întunecat,
Pe când Luna cornul de răgace
Va ivi pe cerul înmiresmat.
Iar din crugul cerului va lumina
Cu ochii Săi divini de ametist
Și pe cei prigoniți îi va alina
Crist cel de dinainte de Crist.
Adrian Bucurescu
