În domeniul creșterii vitelor, Tracii erau în primul rând desăvârșiți crescători de cai și călăreți, după cum îi și denumesc poemele homerice - ippopolo. Se pare că totemul Tracilor era calul, din care pricină exista la Traci un cult al eroului - ocrotitorul cailor, cunoscut în mitologia Tracilor sub numele de ”Heros Utaspios” - și efigia favorită pe monedele Tracilor era un călăreț pe cal sau chiar un cal singur.
Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S., 1945, p. 53.
Țara era plină de vite de tot felul: boi, oi, cai. Hergheliile prinților scyți și geți erau renumite. ”Deșertul Geților” (Bugeacul actual) hrănea o rasă de cai robustă și viguroasă, care furniza exemplare excelente pentru cavaleria ușoară. Filip a ales douăzeci de mii de iepe pe care le-a transportat în Macedonia pentru a răspândi speța.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51 - 52.
