La fâneaţă. Foto: Florin Eşanu

Povestea vorbei

          Vodă prin lobodă

     Ce va fi căutat vodă prin lobodă se vor fi întrebat, fără doar şi poate, mulţi Români. Adică, de ce se plimbă el taman prin lobodă, n-a mai găsit alt loc de promenadă decât prin tufele acestei biete plante erbacee? Fie ea sălbatică sau cultivată, loboda nu mai atrage atenţia altor zicale. Atunci?
     A se plimba sau a umbla ca vodă prin lobodă înseamnă a umbla fără grijă, de obicei dându-ţi şi importanţă. Zicătoarea pare a fi pornit din Ardeal, de pe vremea Evului Mediu, când iobagii  şi jelerii de acolo erau siliţi la robotă, adică la muncă în folosul stăpânului feudal. Acestui stăpân Românii îi mai ziceau şi domn. A trece ca domnul prin robotă însemna a nu avea grijile iobagilor şi jelerilor. Cum mulţi Români ardeleni au emigrat în Ţara Românească şi în Moldova, ei au adus şi zicala cu domnul prin robotă, pronunţând ultimul cuvânt cu accentul pe prima silabă, ca în locurile de unde au plecat. Prin locurile unde s-au stabilit, robotă se pronunţă însă cu accentul pe a doua silabă. Tot aşa, în Moldova şi în Ţara Românească, domnul, adică voievodul, mai era numit şi vodă. Astfel, despre vodă s-a zis ironic că trece prin robotă. Iar din pricina accentului de pe prima silabă sau pentru că Ardelenii au o pronunţie mai aspră, precum şi a rimei ce se nimerea, localnicii au înţeles lobodă şi aşa a rămas până în zilele noastre.

                                                                                                                   Adrian Bucurescu