Neaua dă năvală în lume.
Deodată se duce duhul putreziciunii
și ni se apără căldura sângelui
în tulburoasa lumină a Lunii.
Caii în chiciură nechează nervoși,
înhămați la sănii bogate.
Stelele ard în troiene și cântă,
lepădate de-a valma prin sate.
Până și-n cetăți urcă prețul liniștii.
Brazii, sfeșnice prea selenare,
ard neîntrerupt de câteva nopți
vecernia iernii hotărâtoare.
Atunci, dacă e iarnă-iarnă,
adevărul să-l cearnă
și să rămânem curați, luminați,
ca de Cer lăsați!
Adrian Bucurescu
