Arhanghelii Mihail și Gavril

     Dintre Arhanghelii din cerul Daciei, MYKALE, adică ”Luptătorul”, domnea peste Toamnă și peste Amurg, iar GABRO, adică ”Vestitorul”, peste Iarnă și Miazănoapte. Românii îi cheamă Mihail și Gavril, și-i sărbătoresc la hotarul dintre Toamnă și Iarnă. De aceea, cu acest prilej, autorul acestui blog le urează tuturor celor legați de aceste teonime multă sănătate, noroc, fericire și LA MULȚI ANI!

Viața și petrecerea Viteazului

Verde și rece-i lacrima bradului.
Cerul e vânăt. Piatra e seacă.
Hei, de-a călare trece Viteazul,
oastea vrăjmașă să mi-o întreacă.

Cerbii cei albi cată pe-aproapele,
urma domnească să nu mi-o piardă.
Abia-și mai ține Mihaiul pleoapele
de neodihnă: veșnic cu-o bardă.

Viața mai toată-i alergătură.
Iată Valahia-i pohta lui dulce.
Iată Moldova-i fulgerătură
ce nu-l adastă să mi se culce.

Ci Alba Iulia, mândra cetate
fost-a aleasă dalbă a domnului,
unde trezit-a neamul și legea
din prea adâncul mrejelor somnului.

Și-așa rămas-a în frunza codrului,
în valul apei, în muchia dealului,
IO MIHAI, Domnul Valahiei
și al Moldovei și al Ardealului.

Că nu e piatră, nu e pădure,
nice fântână, nice un plai
să nu foșnească în românește:
Glorie Eroului,
          pururea Bravului
          Marelui Domn Mihai!


                         Adrian Bucurescu

     Această poezie a fost publicată în revista ”Flacăra”, nr. 28, la 15 Iulie 1976.