Sunt eroi în istoria noastră pe care nici ”demitizarea” nu va reuși să-i facă uitați ori să le scadă măreția. Altora nici nu le mai trebuie ”demitizare”, ei fiind ignorați chiar de pe vremea când poporul vibra de mândrie patriotică la descoperirea faptelor glorioase ale strămoșilor.
Unul dintre eroii ignorați este Radu de la Afumați, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare și al doamnei Cătălina, domnitor al Țării Românești în ianuarie-aprilie, iunie-august, octombrie 1521 - aprilie 1529. A fost căsătorit cu Voica, moartă în 1526, și cu Ruxandra, ultima fiind fiica lui Neagoe Basarab. A luat domnia în vremuri tulburi, când Imperiul Otoman dorea transformarea țării în pașalâc.
Prin luptele sale susținute împotriva turcilor, Radu a izbutit să împiedice planurile sultanului Soliman Magnificul și să îl silească să se răzgândească. I s-a dat supranumele ”de la Afumați” pentru că avea o moșie în localitatea Afumați, județul Ilfov. Pentru a-l deosebi de alți voievozi cu numele de Radu, el a mai avut și alte supranume. Astfel, în timpul vieții i s-a zis Radu Voievod cel Nou și Radu-Vodă cel Tânăr, iar după moarte i s-a mai spus și Radu cel Viteaz, ca dovadă a vitejiei fără seamăn demonstrate în stăvilirea amenințării otomane. În documente se intitula ”Io Radu Voievod, fiul marelui și preabunului Radu Voievod”. Și-a început domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, poftitor la tronul Țării Românești.
Între 1522 și 1525, în țară s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu alți pretendenți la tron, sprijiniți de turci.
Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați, de la Curtea de Argeș, pomenește de 20 de bătălii. La îndemnul Craioveștilor, s-a supus o vreme sultanului, dar, la sfârșitul domniei, în aprilie 1529, când a încercat să reia politica antiotomană, a fost ucis, împreună cu fiul său, Vlad, de boierii Neagoe și Drăgan, în vreme ce se afla în biserica numită Cetățuia, aflată la miazănoapte de orașul Râmnicu Vâlcea. Nu crezuse că hainii vor merge până acolo încât să profaneze lăcașul de cult!
Prin căsătoria cu Ruxandra și trecerea de partea Craioveștilor, aplecat deci mai mult spre Oltenia, Radu de la Afumați își atrăsese ura Drăculeștilor, care l-au socotit trădător.
Drăculeștii doreau aducerea pe tron a unui domn din rândurile lor și în dauna boierilor olteni.
Din nefericire, ticăloșia unor boieri de atunci, care, nepăsători la primejdiile ce amenințau țara, își urmăreau doar propriile lor interese, prea seamănă cu comportamentul multor politicieni de astăzi față de necazurile României...
Adrian Bucurescu
”România liberă”, 25 Iunie 2010
