Sat al meu, ce porți în nume sunetele lacrimei, la chemări adânci de mume, în cea noapte te-am ales ca prag de lume și potecă patimei. Spre tine cine m-a-ndrumat din străfund de veac, în tine cine m-a chemat fie binecuvântat, sat de lacrimi fără leac! Lucian Blaga