Prea multe cuvinte roiesc între noi,
cuvinte-fluturi, cuvinte-viespi.
Ce multe cuvinte ne mai pândesc!
Să nu îmi mai spuneți
că la început a fost Cuvântul!
Nu! La început a fost Tăcerea.
Tot Universul tăcea pe atunci.
Și acum și pururea și în veac
omătul și oglinzile tac.
Chiar și aceste versuri stinghere
ar trebui citite în tăcere.
Prea multe cuvinte, prea multe!
Cuvintele, se știe, stârnesc mai rău
decât lama cuțitului.
Fiecare cuvânt ar trebui cetluit,
Da, la început a fost Tăcerea.
Tot în tăcere, pentru liniștea noastră,
încet-încet ne vom lămuri
că singura certitudine a vieții
este aceea că toți vom muri.
Adrian Bucurescu
