Tradiții daco-române
La 9 Martie, e sărbătoarea Măcinicilor, care se mai numeşte şi Mucenicii, Moşii de Mărţişor, Sfinţişorii, Cap-de-Primăvară, Dragobetele şi Sâmbra Plugului. De-a lungul vremii, datinile geto-dacice s-au amestecat cu cele creştine, astfel că Biserica prăznuieşte, tot la 9 Martie, Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia.
În ziua ce corespunde astăzi cu 9 Martie, recruţii daci depuneau jurământul, adică se legau să lupte pentru patrie cu preţul vieţii. De aceea, preparatele ce se numesc la Români măcinici sunt în formă de două verigi legate. La strămoşii noştri, această zi se mai numea şi MUCU-NAGOS, fiind şi nume getic, care se traduce prin "Chemaţi (Strigarea) la Luptă (Întrecere)"; cf. rom. moacă "bâtă ciobănească; măciucă; ciomag; ghioagă"; a măhăi "a lovi, a da din greu; a lovi cu sabia încordându-se din puteri"; alban. mek "a (se) extenua”; rom. a necheza. Fiind vorba de recruţi, adică de ucenici, MUCUNAGOS a devenit, în română, mucenic, cu varianta măcinic. Se înţelege că erau chemaţi la oaste numai cei apţi; cei puşi la încercare; de aceea, tot din MUCUNAGOS, româna a format şi mehenghi "piatră cu care se încercau metalele preţioase; isteţ; priceput; abil; şmecher", precum şi magheniţă "vrăjitoare". La rândul ei, latina, ce se înrudea cu limba dacă, a format, din acelaşi cuvânt, mechanicus "mecanic".
Prefacerea grupului de sunete CU în CE a fost posibilă grație unui sinonim cu MUCUN, MUKIANOS, atestat ca nume de preot trac. Așadar, evoluția fonetică trebuie să fi fost aceasta: MUCUNAGOS > *MUKIANAGU > *MUCHENICU > mucenic > măcinic.
MUCU-NAGOS se tălmăceşte şi prin "Strigarea (Chemarea) celor Vrednici; Pomenirea Fruntaşilor"; cf. rom. moacă "cap; faţă; figură"; gr. megas "mare"; rom. a necheza. Varianta pentru această ceremonie era BRUNDISA, atestată ca localitate illyră, de unde româna a format fruntaş, brânduşă, plantă care înfloreşte devreme, barantuş "tare; voinic", şi brânduşi, cum li se mai spune prin unele locuri măcinicilor.
Un castru illyro-dardan, PETRIZEN, explică şi cum s-a ajuns la numărul 40; astfel, denumirea putea fi rostită PETRI ZEN, adică "Patruzeci"; cf. rom. patru; germ. zehn, engl. ten "zece". Aceeaşi denumire se rostea şi PE TRIZEN "La Oaste; În Ceată; Care (se) luptă (loveşte)"; cf. rom. pe; a trăsni; a trosni; dârzenie; Drajna (loc.); slav. druzhina "prietenie"; rus. druzhina "detaşament în vechea oaste a Rusiei; echipă; grup".
Unii Moldoveni şi Munteni cred că, la 9 Martie, Moşii sau Sfinţii bat în pământ cu bâtele, ca să intre gerul şi să iasă căldura. Tot aşa, şi copiii, bat cu beţele în pământ, spunând:
Tună, ger, şi ieşi, căldură!
Sau:
Ieşi, căldură, din pământ,
Intră tu, frig, în pământ!
În toate regiunile româneşti, în ziua de 9 Martie, se împart măcinici sau sfinţişori, preparaţi din făină curată, prin fierbere sau prin coacere, fiind înculciţi şi având forma a două zale legate, ori formă de om, de albină, de porumbel sau de covrig. După zone, aceştia se mai numesc şi măcenice, mucenici, sfinţi, sânţi, sâmţi, bradoşi, brăduleţi şi brânduşi.
Termenul bradoși provine din geto-dac BRAIADOS, atestat și ca nume, de unde vin și rom. preot și Praid (loc.). Un tâlc al acestui nume era BRAIA DOS ”Doi Legați”; cf. rom. brâu; frâu; doi; latin. duo ”doi”. ”Legat” însemna, ca și astăzi, și ”Voinic; Tare”; de aceea, BRAIA DOS se traducea și prin ”Cei Doi Măreți; Cei Doi Mărinimoși (Milostivi)”; cf. rom. prea; a prii; alban. fryje ”nămeți”; rom. doi, latin. duo. Desigur, Cei Doi Voinici erau Gemenii Divini, Apollon și Artemis, legați prin frăție. De aceea, în amintirea Lor, în Muntenia măcinicii sau bradoșii se fac în formă de două verigi legate. De la Gemenii Cerești vine și Mărțișorul, împletit din două șnururi.
Prin unele sate din Muntenia, femeile, pe lângă bradoşii ce-i fac în această zi, mai fac încă unul, mai mare, în formă de om, cu gură, urechi, nas, dar orb, şi-l numesc Uitata. Aceasta se face întru pomenirea tuturor morţilor, care, în cursul anului, ar fi fost uitaţi nepomeniţi. Această Uitată este jucată de copii în jurul focului, ce se face în bătătură, apoi unsă cu miere şi mâncată.
Un obicei extins în toată ţara cere ca, de Măcinici, fiecare bărbat să bea câte 40 de pahare de vin, sau, prin unele locuri, chiar de rachiu! Obiceiul a fost moștenit tot de la Geto-Daci, unde PET'R I ZEN însemna și ”Pahare cu Vin; Pahare cu Tărie; Pahare Pline; Pahare pentru Sănătate; Pahare pentru Belșug”; cf. rom. potir; vadră; latin. patera ”cupă plată și largă pentru sacrificii”; alban. i - articol adjectival; rom. zin (reg.) ”vin”; zân ”divinitate; idol; zeitate; zeu”; zână; latin. sanus ”sănătos”; zona ”șerpar; pungă de bani”; germ. schon ”frumos”; rom. ocină; rus. oceni ”foarte”; rom. Ozana (râu); Petroșani, Burdujeni (loc.).
De Măcinici, tot în Muntenia, se face Focul Sfinţilor; adică se aprinde o cârpă, şi cu ea se afumă casa, curtea, coşarele, grajdurile şi alte acareturi, ca să fie apărate de toate relele şi mai cu seamă să se îndepărteze şerpii, care, în această zi ies din ascunzişurile lor de peste iarnă. Se mătură apoi toată curtea, se strâng toate gunoaiele şi se face un foc mare în bătătură. Iar când focul începe să ardă cu nădejde, cei de-ai casei, mai ales tinerii, sar încolo şi încoace peste el, zicând:
Cum au trecut sfinţii
Prin foc şi prin apă,
Aşa să trecem şi noi!
Focul Sfinţilor se face şi în Ardeal şi în Banat. La 6 Martie are loc şi Pornirea sau Sâmbra Plugului la arat.
Focul Sfinților vine tot din MUCUN AGOS ”Îndrumătorii (Conducătorii) Luminați; Sfinții Strălucitori; Domnii de (din; în; cu; pe) Foc; Focul (Patimile) Sfinților; Sfinții Prigoniți”; cf. rom. a mocni; a (se) mâhni; mocan; a măcina; Mihnea, Mohanu (n.); ogaș; oacăș ”inteligent; isteț”; agă; alban. aga ”chiaburi”; grec. aghios ”sfânt”. Din tâlcul de ”Domnii în (pe) Foc” vine și obiceiul de a fierbe sau a coace mucenicii.
Așadar, până la adoptarea creștinismului de către Români, ziua de Măcinici nu avea nicio legătură cu cei 40 de mucenici din Sevastia.
Adrian Bucurescu
