În două scrieri precedente, am demonstrat că MONA LISA şi LA GIOCONDA sunt anagrame, ultima conţinând două mesaje în limba română, şi că Leonardo da Vinci este autorul Giulgiului din Torino, unde L-a reprezentat pe Apollon-Zalmoxis. Nu sunt singurele argumente că marele artist şi savant era iniţiat în Misterele Zalmoxiene, pe care şi le însuşise de la Solomonarii români. Astfel, în controversatul tablou cu Cina cea de Taină, Diana, sora lui Apollon, se află în dreapta Zeului-Rege. Ceilalţi participanţi la cină sunt cei 10 apostoli ai Zeului, iar al 11-lea este tatăl adoptiv al Gemenilor Divini, Sabadios, toţi făcând parte din Sfatul Domnesc.
Este foarte lesne de demonstrat că Fecioara din dreapta Regelui este Diana, şi nu Maria Magdalena, cum au presupus o seamă de ageamii. Întru acestea, sunt mai multe argumente pro-zalmoxiene.
În ruinele castrului de la Drobeta, a fost descoperit un fragment de cărămidă, cu următoarea inscripţie în limba dacă: CONCINNA VALENUS. Textul are mai multe tâlcuri. Astfel, citit CON CINNA VALENUS, se tălmăceşte prin "La Cina celor Vrednici (Strălucitori; Curaţi)"; cf. ital. con "cu"; rom. cină; latin. cena "cină"; rom. volnic; pelin; bălan. O altă traducere este "La Cina Regală", căci în limba dacă, "rege" se spunea şi BALIN, conform unui dicţionar antic. Nu poate fi, în nici un caz, vorba de celebra Cină din "Noul Testament" al creştinilor, întrucât, în tabloul lui Leonardo, mesenii se află într-un strălucitor palat, şi nu într-o casă oarecare, închiriată de nişte sărăntoci, cum sunt descrişi Iisus şi cei 12 apostoli. Inscripţia dacică de la Drobeta se citeşte şi astfel: CON C(H)IN NAVA LENUS, cu această traducere:: "Când Crăiasa Şi-a revărsat Pletele (Părul)"; cf. ital. con; engl. Queen "regină"; rom. a năboi "a se revărsa"; slav. nebo "cer"; rom. lână. Exact aşa este reprezentată Diana din tabloul lui Leonardo; cu părul revărsat!
Nu doar în Giulgiul de la Torino şi în "Cina cea de Taină" a ascuns Leonardo tainele Daciei. În tabloul "Fecioara pe stânci", apar Zeiţa Maria-Leto şi femeia getă căreia îi va încredinţa Copiii Cereşti. Amândouă Îi veghează pe Cei Doi Prunci.
Spre a nu fi acuzat de erezie, autorul tabloului, deşi Îi înfăţişează pe Gemeni despuiaţi, are grijă să nu Li se vadă explicit sexele, de băiat şi fată, lăsându-i pe inchizitorii vremii sale să creadă că Aceştia ar fi Iisus şi Ioan Botezătorul!
În acest sens, este limpede că nici tabloul "Madona şi Pruncul" nu este creştin, ci că o reprezintă pe împărăteasa Calliope şi pe pruncul său, Orfeu, ce va deveni cel mai mare artist şi profet al Daciei. Decorul acestei lucrări este imperial, unde personajele creştine n-aveau ce căuta.
Mai sunt nenumărate alte dovezi că Zalmoxianismul nu s-a stins niciodată, în ciuda persecuţiilor, şi că nu a fost cunoscut doar în Dacia, ci şi în Europa Occidentală şi în Asia. Aceasta se va vedea în scrieri viitoare.
Adrian Bucurescu
