A. S. Makarenko, sinistrul ideolog al ”reeducării”
Cu ani în urmă, am însoțit o delegație guvernamentală română în Maramureșul de peste Tisa, actualmente aflat în componența Ucrainei. Cu acel prilej, am vizitat și câteva școli ale Românilor de acolo, printre care una din orașul Slatina, în ucraineană Solotvino. M-am mirat că în clasele și pe culoarele școlii se mai găseau citate și portrete ale unor ”personalități” sinistre din perioada sovietică, printre care trona poza lui Makarenko. Lucrările acestui așa-zis ”pedagog de geniu” au pătruns și la noi imediat după ocuparea țării de către sovietici. Mulți ani, aceste poliloghii au fost lecturi obligatorii pentru activiștii de partid, pentru elevi și studenți, și chiar pentru unii... deținuți politic!
Anton Semionovici Makarenko s-a născut la 13 Martie 1888, în localitatea ucraineană Bilopillia, într-o familie de muncitori, și a murit la Moscova, la 1 Aprilie 1939. Încă din timpul războiului civil s-a dedicat recuperării copiilor abandonați și delincvenților minori. A fondat prima colonie de muncă, sub denumirea de ”Colonia Gorki”, unde a instaurat o disciplină militărească, punând un accent deosebit pe opinia colectivului, strivind astfel personalitatea celor ”educați”. Scopul lui era crearea ”omului nou”, a unui ”bun cetățean sovietic”, gândirea sa bazându-se în totalitate pe ideologia marxist-leninistă. Cele mai cunoscute și mai des publicate lucrări ale sale au fost ”Poemul pedagogic” și ”Steaguri pe turnuri”, după care s-au făcut și filme. El a stabilit și durata procesului de transformare a ”omului vechi”, un text al său intitulându-se ”Cincisprezece ani pentru a forma omul nou”! Pentru a atinge acest țel, în ”Colonia Gorki” copiii și tinerii erau formați prin exerciții fizice, printr-o pregătire paramilitară, jocuri militare, defilări sub drapel ș.a.m.d.
În opinia lui Makarenko, numai ”colectivul” e soluția pedagogică perfectă pentru transformarea individului.Desigur, de la astfel de idei provenea și sinistrul ”Ceome”, abreviere de la ”Comitetul Oamenilor Muncii”, de pe vremea lui Ceaușescu, ce putea să împiedice plecarea unora în străinătate, să se amestece în problemele de familie ale altora, să atribuie calificative pentru comportarea în societate și la locul de muncă etc. Da, pentru unii tineri de astăzi acestea toate sunt de neînțeles, altele sunt preocupările lor, din nefericire alimentate de neo-marxism, căruia i se spune eufemistic ”corectitudine politică”. Cum se zice, am căzut din lac în puț!
Cu mult mai grav e faptul că tot de la acest ”genial pedagog sovietic” s-au inspirat și torționarii în închisorile comuniste, ajungându-se la cel mai cumplit experiment al vremii, acela de la Pitești. Din memoriile publicate de cei care au reușit să scape cu viață de acolo, aflăm că torționarul-șef Eugen Țurcanu și membrii ”comitetului de reeducare” citeau în comun lucrările lui Makarenko, pentru a extrage din ele ”metoda” și ”orientarea generală”.
A mai rămas doar o pisanie...
În câteva documentări de jurnalist, m-am întâlnit și am discutat cu câțiva supraviețuitori ai ”Experimentului Pitești”, de la care am ascultat cu groază prin ce au trecut. Este cumplit de auzit, darămite să fi fost printre martirii acelui regim de exterminare!
Tragic e și că încă există nostalgici după acei ani de teroare, unii vârstnici dar și unii tineri, ultimii fiind fii sau nepoți de activiști sau chiar de torționari! Unii dintre ei sunt cocalarii politici, alții cenzori, iar alții doar ”fițe” ce îmbâcsesc atmosfera acestei frumoase dar mult încercate țări, care e România.
Ne mai rămâne nădejdea în Pasărea Phoenix din stemă, simbol al Renașterii, al Primenirii! NIASCHARIAN, cum spuneau Geții, adică VOM RENAȘTE!
Adrian Bucurescu
