Ai încărunțit torcând fuiorul
sorților ce ni le-ai pregătit.
Biată Românie, le duci dorul
chiar și celor ce te-au părăsit!
Eu nu pot, dar nici n-aș vrea vreodată
să mă-nstrăinez de rostul meu,
nici de soarta ta întortocheată,
nici de dorul tău curat și greu.
Nu sunt fiul tău cel mai de seamă,
dar nici cel mai rău și mai pătat.
N-am de ce să-mi caut altă mamă -
te iubesc necondiționat.
Nu mă laud, nu mă amăgesc -
fără tine, Țară, nu am rost.
Dacă numai proștii te iubesc,
atunci eu sunt cel mai mare prost.
Adrian Bucurescui
