Metamorfozele
Cu siguranță, Sfântul Apostol Toma este foarte mâhnit, acolo, în cer, de porecla dată de creștini, aceea de ”Necredinciosul”! El care a fost unul dintre cei mai fervenți adoratori ai Mântuitorului!
Istoria acestui Apostol și Evanghelist a început în vremurile magice, când Maria, Zeița Supremă, prefăcută în fecioară pământeană, I-a născut pe Cei Doi Gemeni Divini, Apollon și Artemis, în casa unei familii din neamul getic al Napailor. După ce Zeița S-a ridicat la Cer, Puii Cerești au rămas în grija familiei unde se petrecuse Minunata Întâmplare. Părinții adoptivi ai Gemenilor se numeau Sabadios și Lupo, și au avut și ei propriii lor copii, patru băieți și două fete, considerați Frații de Lapte ai Prinților Divini, căci și Gemenii și ceilalți copii au fost alăptați de aceeași mamă pământeană.
Primul copil al cuplului de Geți a fost Semonos, iar al doilea Andar, consemnați în ”Noul Testament” ca Simon și Andrei, ”fiii lui Zevedeu”, adică ai lui Sabadios. Chiar erau și pescari, întrucât casa lor se afla pe malul apusean al lacului sacru al Geților, Saratokos.
Al treilea fecior al lui Sabadios a fost IACCHUS, iar al patrulea ION, și ei fii ai lui Sabadios/Zevedeu. În tradiția creștină, Sfântul Apostol Iacov, în spaniolă, Santiago, a fost fratele mai mare al Sfântului Apostol Ion.
Aici interesează I ACCUS, care se tălmăcește prin ”Cel care înțeapă; Care împunge; Cu Vârf”; cf. rom. ac; ic ”pană de despicat”; ochiș ”isteț; deștept”; latin. acies ”tăiș; ascuțiș; pătrundere (cu privirea); strălucire; putere de pătrundere a minții, cu mintea); atenție; linie de luptă; luptă; bătălie”; acus ”ac de cusut”. Dar ”Cel care împunge (înțeapă)” mai înseamnă și ”Ironicul; Glumețul; Distractivul”; cf. rom. a (se) juca; latin. iocus ”glumă; obiect de glumă, de luare în râs”; ioci, ioca ”poezii ușoare; jocuri; distracții; nebunii”. Așadar, în Sfânta Familie, IACCHUS era ”Cel Ironic; Cel Glumeț; Cel Năzdrăvan; Cel Răutăcios”.
Astfel a apărut în mitologia germanică Loki, considerat chiar zeu, plin de răutate și necredință! Era numit Gudaspllitrare ”Cel care dezbină Zeii”. Multă vreme, i-a încântat și i-a distrat pe Zei, până când a fost prea târziu și i-a dezbinat!
În graiul getic, sinonim cu IACCHUS era TOMES ”Împungătorul; Înțepătorul; Tăietorul; Tăietură”; cf. rom. teamă; a se teme; latin. tome ”cenzură”; latin. dama, damma ”căprior; cerb”; grec. tomos ”tăietură; incizie”; got. doms ”judecată”. Astfel, de la același Apostol zalmoxian, în ”Noul Testament” au apărut doi Apostoli creștini, anume Iacob și Toma!
Cum limba tracă era inteligibilă prin tonuri și accente, TOMES a fost înțeles și ca ”În (pe din) Două; Jumătate; Îndoit; Îndoială; Neîncredere”; cf. rom. doime; latin. duom, duum ”a(l) celui de-al doilea”; franc. demi ”jumătate”. Iată de ce, în ”Noul Testament” și în tradițiile românești, Sfântul Toma a devenit ”Necredinciosul”!
Astfel, din tâlcul de ”Jumătate”, în mitologia românească a apărut o ființă malefică, Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Șchiop, descris mai amănunțit în basmul ”Aleodor-Împărat”, cules de Petre Ispirescu. Mare nedreptate pentru Apostolul Toma, care-L diviniza pe Apollon-Zalmoxis, Fratele Său de Lapte!
Alt sinonim pentru ”Tăietorul; Tăietură” era BARD-YLIS, literal ”Din Bardă”; cf. rom. bardă; al. De aici, româna a moștenit Vergelul, obicei prin care, în noaptea de Anul Nou, flăcăii și fetele își ghicesc Scrisa, adică viitoarea soție sau viitorul soț. Sensul de ”Scrisă” vine din ”Cioplitură; Tăiere;
Înțepare; Gravare; Scriere”; a proidi ”a străpunge”; sfredel; a sfredeli; pardos (arh.) ”leopard”; brădiș (reg.) ”peniță”. Despre Sfântul Apostol Toma, tradiția creștină spune că ar fi murit străpuns de lance.
De la BARDYLIS a mai apărut încă un Apostol în ”Noul Testament”, anume Sfântul Bartolomeu, imaginat și el ca unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus, care ar fi sfârșit prin a fi crucificat și jupuit.
Jupuit, cu pielea pe umăr, apare într-o frescă din strania Biserică de la Densuș.
În mâna dreaptă, Sfântul Apostol poartă în mâna dreaptă o seceră, de la tâlcul de ”Tăiere”, o sărbătoare populară de-a lui, ținută la 11 Iunie, fiind Vartolomeul Grâului.
O altă traducere a numelui getic BARDYLIS ne lămurește și de ce acest Apostol este sărbătorit în prima Duminică de după Paște: BAR DYLIS ”Cea mai Apropiată Duminică (Sărbătoare)”; cf. rom. văr; alban. bir ”fiu”; grec. para ”lângă; vecin”; alban. Diel ”Duminică”; dolli ”toast”.
Jupuit, cu pielea pe umăr, apare într-o frescă din strania Biserică de la Densuș.
În mâna dreaptă, Sfântul Apostol poartă în mâna dreaptă o seceră, de la tâlcul de ”Tăiere”, o sărbătoare populară de-a lui, ținută la 11 Iunie, fiind Vartolomeul Grâului.
O altă traducere a numelui getic BARDYLIS ne lămurește și de ce acest Apostol este sărbătorit în prima Duminică de după Paște: BAR DYLIS ”Cea mai Apropiată Duminică (Sărbătoare)”; cf. rom. văr; alban. bir ”fiu”; grec. para ”lângă; vecin”; alban. Diel ”Duminică”; dolli ”toast”.
În fine, IACCHUS mai însemna și ”Propovăduitorul; Arătătorul; Vestitorul”; cf. rom. iaca!; grec. echo ”sunet; răsunet”; latin. echo ”ecou”.
O minunată creație populară a format din TOMES/TOMA și IACCHUS/IACCHA termenul tomoiagă ”iarbă cosită”, fiindcă în preajma Duminicii Tomei începe a se cosi iarba. Tomoiagă este un nume frecvent în zona Moisei, Maramureș, precum și toponim în același ținut.
Așadar, pe cine sau ce sărbătorim de fapt în Duminica Tomei? Pe cine, pe necine, să ne fie cu noroc!
Adrian Bucurescu
