Dania Teofanei, pre numele ei mirean, Teodora, mama lui Mihai Viteazul
"Eu, roaba Domnului Isus Hristos, călugăriţa Teofana, muma răposatului Mihai Voevoda din Ţeara Rumânească, vieţuit-am viiaţa ceştii lumi deşartă şi înşelătoare şi am petrecut lumeaşte destul în tot chipul în viiaţa mea până ajunsu şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea, în Sfânta Mănăstire în Cozia, la lăcuita Sfintei Troiţe şi la răpausul roposatului Mircei Voevoda. Şi trăiiu de ajunsu de luaiu şi sfântul cin călugăresc, derept plângerea păcatelor meale. Aciiş mă ajunse şi vestea de săvârşirea zilelor drag fiiului mieu Mihai Voevod şi de sărăcia doamnă-sa şi a coconilor domniei lui prin ţărâle străine. Fuiu de plângere şi de suspine ziua şi noaptea. După aceia, cu vrearea şi cu ajutoriul Domnului din Ceriu şi cu rugăciunea cinstiţilor părinţi în zi şi în noapte, şi plângerea mea şi suspinele sărăciei lor de ţărâle streine doară Svenţia Lui din naltul Ceriului au auzit şi S-au milostivit de i-au scos din ţărâle streine în ţeara de moştenie. Şi mai vârtos au cugetat la Svânta Mănăstire în Cozia pentru bătrâna şi jalnica lor maică. Se deaca să adunar unii cu alalţi, mare plângere şi suspini fu întru ei de jalea fiiu său Mihail Voevod şi pentru patima lor ce-au pătimit prin ţărâle striine, Doamna Stanca şi fiiu său Ion Nicola Voevod şi fiiesa Doamna Florica. Fu după aceia întrebare întru jale, cine cum au petrecut. Grăi Doamna Stanca: cum am păţit noi, maică, să nu pată nime din ruda noastră!
Dară molitva ta, maică, cum ai petrecut? Maica zise: cu mult foc de moartea fiiu mieu şi de jalea domniilor voastre, iar de cătră Svânta Mănăstire c-am avut pace, răpaus şi căutare de molitvele lor la nevoia mea. Ziseră domnia lor: mulţemim şi noi molitvelor lor pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei. Zise maica Teofana: pentru aceia, featele mele, am făgăduit Sventei Mănăstiri doauă sate în Romanaţi: Frăsinetul şi Sudeniţa, pentru sufletul răposatului Mihail Voevod şi pentru sănătatea fiiusău Nicolei Voevod şi pentru pomeana noastră şi a tot neamului nostru, să fiu pomenită în toate svintele pomeani, ci şi la dumnezeiasca liturgie, în vecie. Domnia lor ziseră: Noi, bucuroase, cum ţi le-au dat roposatul Mihail Voevod, volnică eşti, fie date şi de noi şi de Nicola Voevod şi de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca să aibi molitva ta şi de icea înainte milă şi căutare până la moarte de molitvele lor".
8 Brumar 1602,
de Ziua Sfinţilor Arhangheli,
Mihail şi Gavril
