Toamnă blândă. Foto: Valeria Bucurescu

Toamna

 

          Mitologie românească

     În mitologia românească, Toamna este o zână îmbrăcată cu un cojocel cu râuri şi cu nasturi de aur. Este foarte frumoasă, înaltă şi mlădioasă, cu părul de aur. Deşi zâmbeşte deseori, ochii îi rămân trişti şi pare mereu dusă pe gânduri. Cele mai multe fructe, aurii şi rumenite, îi stau în cale. Frunzele copacilor capătă nuanţe dintre cele mai felurite. Doar câteva mai rămân verzi. Puţine gâze o mai însoţesc şi, de multe ori, Toamna se acoperă cu văluri de ceaţă. Lunile ei sunt Răpciune sau Vinerel (Septembrie), Brumărel (Octombrie) şi Brumar (Noiembrie). Aceştia sunt străjerii ei, care o însoţesc pe rând, până când ea lasă locul surorii sale, Iarna. 

     Calendarul arhaici al Toamnei este foarte bogat şi conţine sărbători importante, când se fac şi se desfac vrăjile. Cele mai multe au loc la sfârşitul Toamnei calendaristice, la 30 Brumar, de Sfântul Andrei. Atunci ziua creşte cât bobul de mei, iar în acea noapte vorbesc toate animalele; însă, cine le ascultă moare. În folclor, lui Brumărel şi lui Brumar le sunt consacrate fiecăruia câte o baladă.

                                                                         Adrian Bucurescu