Sanctuarul de peste mări și țări
Insula Paștelui
Celebra și misterioasa Insulă a Paștelui sau, în limba locală, Rapa Nui, este o insulă polineziană din Sud-Estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Este faimoasă pentru cele 887 de statui monumentale denumite Moai. Rapa Nui este considerată de UNESCO drept patrimoniu universal.
Numele de Insula Paștelui i-a fost dat de exploratorul olandez Jacob Roggeveen, primul European care a descoperit-o în Duminica Paștelui din 1722, Denumirea oficială autohtonă este Rapa Nui, care ar însemna, după unii, ”Marea Vâslă”. Sunt unele ipoteze după care numele ”originar” al insulei ar fi fost Te Pito O Te Henua, tradus prin ”Buricul Pământului” sau ”Capătul Lumii”. O altă denumire ar fi fost Mata Ki Te Rani, care ar însemna ”Ochiul care privește spre Cer”.
Unele tradiții orale susțin că insula s-ar fi numit mai întâi Te Pito O Te Kaingo A Hau Maka, adică ”Micul Petic de Pământ Hau Maka”.
Cine erau Urechile Lungi
Este demn de menționat că actualii locuitori ai insulei au venit după ce un alt neam a fost aici înaintea lor. Ei au preluat denumirile de la insularii precedenți și, neînțelegându-le, le-au tălmăcit după propria lor limbă. Altminteri, toate sintagmele sunt atlante, căci aici au hotărât Stăpânii Lumii să ridice un sanctuar ce nu s-a mai pomenit pe pământ. Fiind cei mai îndepărtați strămoși ai noștri, nu e de mirare că întâlnim în toate acestea sonuri și tâlcuri din limbile europene, mai ales din română. Astfel, MATAK I TERANI se tălmăcește prin ”Sanctuarul Domnitorilor”; cf. rom.metoc ”mânăstire mică subordonată administrativ unei mânăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mânăstiri; clădire (sau grup de clădiri) care aparține unei mânăstiri și servește ca loc de găzduire”; latin. mythicus ”mitic; legendar”; grec. tyrannos, latin. tyrannus ”suveran; conducător absolut al unei țări; rege; conducător; domn; despot”.
Cum s-a mai văzut în acest serial, în limba atlantă cuvintele căpătau sens după tonuri, accente sau context. De aceea, MAT AK I TERANI înseamnă și ”Marii Cercetători (Descoperitori; Atenți) ai Pământului; Care veghează Pământul”; cf. alban. i madh ”mare”; rom. ochi; a ochi; agă ”comandantul poliției”; slav. uho ”ureche”; MEDOKOS - un rege al Tracilor Odrysi; rom. matcă ”mamă; regina albinelor”; Matache (n.); tărâm; țărână; latin. terrenum ”pământ; teren”; terrenus ”de pământ; terestru”.
Că aceasta e o traducere o dovedește faptul că toți acești Moai au ochii mari, îndreptați spre cer, și urechile lungi. De altminteri, cei dinaintea actualilor locuitori erau porecliți, iar civilizația lor se numește, în literatura de specialitate, ”a urechilor lungi”. Ei vor fi fost urmașii direcți ai Atlanților.
MOAI sau MO'AI, cum li se spune statuilor, însemna cu siguranță ”Cei Mari; Cei Înalți”; cf. rom. mai (adv.); mie (nr.); alban. me ”încă; mai”. Aceste statui au câțiva metri înălțime! Eu însumi, acum câțiva ani, am văzut un MOAI autentic, la Muzeul de Istoria Naturală din New York, și îmi amintesc ce impresionat am fost.
Dalbii de Pribegi
De ce au ales Atlanții tocmai Rapa Nui drept cel mai mare pomelnic al conducătorilor lor rămâne deocamdată o enigmă. Poate fiindcă insula este una dintre cele mai izolate, asigurând astfel și inviolabilitatea locului. De altfel. RAPA NUI însemna în limba atlantă chiar ”Țărmul (Malul) Fermecat; Tărâmul Magilor”; cf. rom. râpă; latin. ripa ”mal”; alban. rripe ”râpă”; rom. noi ”cenușă, cărbuni, frunze etc. care intră în compoziția unor leacuri; noi de apă ”rouă; zori”; a lua noi ”a lua apă neîncepută pentru descântece și leacuri”; reavăn.
Pe Rapa Nui se află TE PITO O TE HENUA, care în limba atlantă însemna ”Chipurile celor Dalbi; Imaginile celor mai Vrednici”; cf. rom. de; engl. the; rom. față; a (se) vedea; latin. caneo ”a bate spre alb; a fi alb”; alban. Hene ”Luna”. Provenind din primii împărați, legendarii Poseidon și Atlas, cu reședința în actualul teritoriu al României, conducătorii atlanți erau albi. HENUA se traduce și prin Dalb, care în românește are aceste sensuri: ”alb; curat; imaculat; frumos; neprihănit; gingaș; grațios; atrăgător; minunat; luminos; plăcut; vesel; zori de zi”. Cum dalb înseamnă și zori de zi, PITO O HENUA se mai poate traduce și prin ”Fruntașii de la Răsărit”, Estul fiind pentru Atlanți Europa; cf. rom. față; vodă; bade; bât ”bunic; unchi”. De altminteri, până să i se mai spună DACIA, țării noastre i se mai zicea, în unele texte vechi, IRAIN ”Răsăriteana”; cf. latin. Oriens ”Soarele; răsăritul Soarelui; Răsărit; Est; țări de Răsărit”. Din IRAIN vine și controversatul termen ARIAN. Etnonimul a fost păstrat de Iran, țară aflată în Răsăritul Primului Imperiu Atlant.
Așadar, acei MOAI din Insula Paștelui sunt imaginile morților cei mai vrednici, Cei Dalbi. Numai în bocetele românești, cel plecat la cele veșnice este numit Dalbul de Pribeag. Aceste cântece de înmormântare invocă zorile, căci dalb înseamnă și ”zori de ziuă”. Iată două variante culese în județul Gorj:
Zorilor, zorilor,
Voi, surorilor,
Voi să nu pripiți
Să ne năvăliți,
Până și-o găti
Dalbul de Pribeag
Turtiță de casă,
Fie-i de vedeală,
Vălușel de pânză,
Altul de peschire,
Fie-i de gătire.
Zorilor, zorilor,
Voi, surorilor,
Voi să nu pripiți,
Să ne năvăliți
Până și-o găti
Dalbul de Pribeag
Un car cărător,
Doi boi trăgători,
Că e călător
Dintr-o lume-ntr-alta,
Dintr-o țară-ntr-alta,
Din țara cu dor,
În cea fără dor,
Din țara cu milă,
În cea fără milă!
..............................
*
* *
Zorilor, zorilor,
Voi, surorilor,
Voi să nu pripiți,
Să ne năvăliți
Până și-o găti
Dalbul de Pribeag
Nouă răvășele
Arse-n cornurele
Ca să le trimeată
Pe la nemurele,
Să vină și ele,
Să vadă ce jele!
Kogaion-ul din Polinesia
Pe unde au ajuns, adică pe toată Terra, Atlanții au dus cu ei cultul lui Ion-Orfeu, considerat cel mai important împărat al lor, pe care l-au și sanctificat. De la acest cult ne-a rămas și ”Sfinxul Românesc” din Munții Bucegi, căruia Geții îi spuneau KOG-A-ION, cu tâlcurile de ”Capul Magnificului; Conducătorul cel mai Mare (Minunat)”; cf. rom. cucui ”umflătură după o lovitură la cap”; cucui (reg.) ”coc; conci; pieptănătură femeiască”; chică; arom. cocă, alban. koke ”cap”; rom. Ion - titlul voievozilor munteni și moldoveni; alban. ujane ”imensitate”; hyjni ”zeu; divinitate”.
În America, pe care am văzut că o descoperiseră Atlanții, se găsesc imense capete sculptate din piatră, mai ales în Mexic. Capete mari, tot din piatră, se află și pe unele insule din Polinesia.
Ei bine, cel mai mare zeu al celor de pe Rapa Nui este MAKE MAKE, care înseamnă tot ”Conducătorul cel Minunat; Capul Magnificului”; cf. rom. moacă ”figură; cap; căpățână”; mac; a se măhăi ”a se preface; a se pregăti”; latin. mage (arh.) ”mai (adv.); mai mult”; magus ”mag; vraci; vrăjitor; de magie”; alban. mjek ”doctor; medic”; grec. megas ”mare”.
Make Make este Zeu al Războiului, așa cum Sfântul Nicolae, o variantă românească a lui Ion-Orfeus, care este patron al Iernii, este și patron al celor care pleacă la oaste, și se spune despre el că ”șade călare pe tun”!
Make Make este totodată patronul tuturor sărbătorilor rituale din insulă. Și, grație tâlcului vechi al numelui său,, uneori el se manifestă în public sub formă de craniu!
Această manifestare divină poate explica și controversatele cranii de cristal, pe care unii le consideră amerindiene, iar alții că ar fi falsuri. Dar, fie și falsuri, crearea lor a plecat cu siguranță de la unele cranii de cristal atlante, la care se vor fi închinat inițiații în Misterele Orfice, răspândiți cândva pe tot pământul și pe toate apele.
Adrian Bucurescu
